Un nou tic verbal....

...in locul celui vechi. Mai nou, nu mai incep fiecare fraza cu un "nu stiu" inocent, ci cu un fucked-up "whatever". Deci, nu stiu, whatever, nevermind....
Orice s-ar intampla, eu "nu stiu" nimic, "whatever".
Si "nevermind" (never mind, just brains).
Atat. It doesn't matter.
Imi pierd incet, dar nush cat de sigur si de definitiv, statutul de outcast, si asta doar pentru ca vreau (adica nu vreau, dar trebuie, si trebuie, pentru ca vreau). Vorbesc ingrozitor de mult si de tare, zambesc (free smiles for everybody, sper sa nu ajung la free hugs sau, mai rau, la free kisses).
Sper sa nu-mi pierd privilegiile de outcat (aaaa....spelling mistake or subconscious link to a cat-like personality, ready to embrace all cosy pillows and all warm stuff).
Da, orice outcast are si privilegii. Mai jos, o sa dau o lista....
1. Un outcast are dreptul de a spune tot ce gandeste, fara sa-si piarda statutul.
2. Un outcast poate sa afle parerea celorlalti despre el, ca oricum e tot outcast, si se presupune ca nu-l deranjeaza nimic.
3. Un outcast poate sa nu poata (formulare axiomatica, aproximativa).
4. Un outcast are dreptul de a nu fi inteles.
5. ...si dreptul de a nu intelege.
6. ...si dreptul de a nu avea drepturi.
7. ...dreptul la nefericire totala.
8. ...sau la fericire absoluta.
9. ...la singuratate.
10. ...la timp si la pierderea timpului.
11. ...la frumusete.
12. ...la lipsa de frumusete.
13. ...la dragoste si la absenta dragostei.
14. ...la contradictie.
Destul pe azi. N-am inspiratie, nici chef. Noapte buna.