....nimic important, doar doua carti de citit (roman+ceva de filosofie, pentru curiosi). Cred ca o sa innebunesc de atata fericire (sper sa fie o stare de moment). Imposibilul s-a produs: nu-mi mai gasesc ochiul critic (oare prin ce sertar o fi?). Azi, nu mai sunt eu (si mintea nu ma doare, viata, cimitir cu lungi coridoare, viata, cimitir al batranetii mele....). Ma plictisesc ( da, acum ma recunosc, e una din starile mele naturale).
Fericirea... nu ma intereseaza definitia (nici relatiile de definitie), doar fericirea. La mine, e cam asa: o stare de confuzie si de prolixitate, cu inceput banal, cu sfarsit previzibil. Totusi, nu vreau sa se sfarseasca prea curand. Nici n-as dori o permanentizare (de fapt, nu mai doresc nimic, nu stiu nici eu ce doresc).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu