joi, 28 februarie 2008

Daca as fi ceea ce nu sunt

si daca nu as fi ceea ce sunt, as fi...
1. (iar bulleted list) o supereroina: Impossible woman (cred ca, in mintea unora, mai ales in mintea unuia din iubitii mei, sunt deja)
2. un animal: cameleon (ma armonizez perfect cu mediul, sunt complet invizibila cateodata; sentimentele mele capata culoarea sentimentelor celor de care ma apropii)
3. o piesa de mobila: un birou (incarcat de hartiile de rigoare, patat de cerneluri din markere si din stilouri)
4. un instrument de scris: stilou (fara comentarii-cu asta scriu)
5. un aparat casnic: mixer (I'm all mixed up)
6. o pasare: phoenix (renasc din propria cenusa)
7. un copac: cires (fara trimitere la simboluri; ador ciresele)
Atat. Alta lista (ma transform in propria secretara).

Maine-29 februarie, zi rara, speciala, ma gandesc s-o sarbatoresc. In tacere (ceva foarte rar pentru mine).

Am mai citit si presa-portia zilnica de sex si violenta, de care am nevoie. Tot felul de cazuri, mai mult sau mai putin verosimile, pe primele pagini. Scandaluri (sexuale-sex sells). Pedofilia e in trend. La fel si crima pasionala. Urmeaza: incendiile, alunecarile de teren, nasterea noii republici Kosovo...
De ce imi pasa mie de lume daca lumii nu-i pasa de mine? (intrebare retorica; raspunsul nu-l voi da, e un truism).
Uitasem de Monica Columbeanu-cel mai mediatizat subiect. No comment aici. S-a comentat destul. It's no use.

Whatever. Nevermind. I'm in love once again.
Da, m-am indragostit iar de cineva. Online.

marți, 26 februarie 2008

Plus ca...

...ultima postare n-a fost corecta politic. Logic, ar avea nevoie de o
Erata
In loc de "un outcast" se va citi "o/un outcast".

Un nou tic verbal....

...in locul celui vechi. Mai nou, nu mai incep fiecare fraza cu un "nu stiu" inocent, ci cu un fucked-up "whatever". Deci, nu stiu, whatever, nevermind....
Orice s-ar intampla, eu "nu stiu" nimic, "whatever".
Si "nevermind" (never mind, just brains).
Atat. It doesn't matter.
Imi pierd incet, dar nush cat de sigur si de definitiv, statutul de outcast, si asta doar pentru ca vreau (adica nu vreau, dar trebuie, si trebuie, pentru ca vreau). Vorbesc ingrozitor de mult si de tare, zambesc (free smiles for everybody, sper sa nu ajung la free hugs sau, mai rau, la free kisses).
Sper sa nu-mi pierd privilegiile de outcat (aaaa....spelling mistake or subconscious link to a cat-like personality, ready to embrace all cosy pillows and all warm stuff).
Da, orice outcast are si privilegii. Mai jos, o sa dau o lista....
1. Un outcast are dreptul de a spune tot ce gandeste, fara sa-si piarda statutul.
2. Un outcast poate sa afle parerea celorlalti despre el, ca oricum e tot outcast, si se presupune ca nu-l deranjeaza nimic.
3. Un outcast poate sa nu poata (formulare axiomatica, aproximativa).
4. Un outcast are dreptul de a nu fi inteles.
5. ...si dreptul de a nu intelege.
6. ...si dreptul de a nu avea drepturi.
7. ...dreptul la nefericire totala.
8. ...sau la fericire absoluta.
9. ...la singuratate.
10. ...la timp si la pierderea timpului.
11. ...la frumusete.
12. ...la lipsa de frumusete.
13. ...la dragoste si la absenta dragostei.
14. ...la contradictie.
Destul pe azi. N-am inspiratie, nici chef. Noapte buna.

luni, 25 februarie 2008

Almost crazy today....

....had a terible headache, felt sick, tried to show positive face to the world, yet I couldn't hide my pain. Still perceived as a freak of nature. However, I'm starting to gain control of myself again. Made someone laugh...that's good. I'm getting back to my old self again.
Iar scriu in engleza-obsessive language. Tired, bored, busy...Whatever status or state, still the same.

duminică, 24 februarie 2008

Dragobete home alone...

....dar cu gandul la cele cateva iubiri de ocazie....zi de bilant.

miercuri, 20 februarie 2008

Azi, nimic....

doar desene pe aceeasi tema obsedanta, imposibil de epuizat...love, love, love....

marți, 19 februarie 2008

O noua zi. Acelasi prieten.

Radio Romania. Actualitati. Asa suna o reclama recenta a unui post de radio intrat prea devreme in desuetudine. Actualitati - desemnand inactualitatea - adica mijlocul inactual de comunicare, care nu transmite imagini, ci sunete, spre un alt nivel al intelectului - sa speram, superior.
N-am intrat pe blog sa fac teorie mass-media, nici sa evoc realitati sau actualitati in curs de uitare, ci sa ma exprim, currente calamo (sau din fuga tastaturii), pe mine insami - da, I'm self-centered. Recunosc.
Voiam sa scriu o scrisoare de dragoste. Catre cine? Catre cel care va intelege - sau nu va intelege nimic. Mai bine nu mai scriu. Mi-e frica sa nu pierd dragostea printre randuri.
Am cautat iubirea si am gasit-o. Peste tot. Pe strada. In fata computerului. In cer. Pe pamant. Dincolo de trup, dincolo de suflet. In mocirla, sau pe strada pavata. In ape tullburi sau limpezi. In fiecare fir de nisip, pierdut in bataia vantului.
Dincolo de bine si de rau...Iubirea.
Aaaa...si pe calea undelor. Love songs... La radio. Fara imagini. Sunete pure. Expresie netulburata a vietii.
Atat.

luni, 18 februarie 2008

Mai inainte cu vreo doua ore....

....conflict cu o persoana in varsta pentru nimic. Am tipat cat am putut - nu-mi sta deloc in fire, dar am facut-o. A urmat impacarea - cu multe regrete, imbratisari si tot tacamul. Trebuie sa invat sa-mi controlez furia, altfel nu stiu la ce pot ajunge.
Deci, sa am grija ce-mi doresc - faza cu fericirea....mai bine ramaneam in starea dinainte. Acum, am niste nervi ingrozitori.
Ordinea de zi? Anulata. No philosophy. Din pacate. But... Tomorrow is another day...

Azi, pe (dez)ordinea de zi...

....nimic important, doar doua carti de citit (roman+ceva de filosofie, pentru curiosi). Cred ca o sa innebunesc de atata fericire (sper sa fie o stare de moment). Imposibilul s-a produs: nu-mi mai gasesc ochiul critic (oare prin ce sertar o fi?). Azi, nu mai sunt eu (si mintea nu ma doare, viata, cimitir cu lungi coridoare, viata, cimitir al batranetii mele....). Ma plictisesc ( da, acum ma recunosc, e una din starile mele naturale).
Fericirea... nu ma intereseaza definitia (nici relatiile de definitie), doar fericirea. La mine, e cam asa: o stare de confuzie si de prolixitate, cu inceput banal, cu sfarsit previzibil. Totusi, nu vreau sa se sfarseasca prea curand. Nici n-as dori o permanentizare (de fapt, nu mai doresc nimic, nu stiu nici eu ce doresc).

vineri, 15 februarie 2008

Azi, nimic....

Ziua in care nu s-a intamplat nimic. O zi foarte asemanatoare cu celelalte. Plictiseala totala. Imi vine sa casc. Prea multa fericire poate fi obositoare. Si prea multa iubire - consumatoare de resurse. N-am inspiratie, nici chef. Scriu in virtutea iner/ptiei.

" I feel stupid and contagious / Here we are now..." (same old Cobain, too bad or too good he has never reached Old Age).

Deci, n-am nimic de spus (prea multe concluzii, nema ipoteza).

" Feel good, feel good, it's the same old saying,

Feel good, feel good, don't have no more brains." (P!nk, o melodie care nu conteaza - in Charlie's Angels OST).

C'est la vie...et c'est vrai. Quand on se divertit, on perd tout e cerveau que l'on aie. On remplace les pensees par des sensations. (in sfarsit, c'est revenu, mon francais, que j'ai neglige, mon pauvre vieux amour, que j'ai laisse tomber dans la solitude la plus attroce).

Alt citat: " Don't worry, be happy, be stupid"(de la o tipa deprimata si stresata...mai stii...o fi geniala) (fericire = prostie; fericiti cei saraci cu duhul).

Inca unul: " Amore, more, ore, re probantur amicitiae". Reformulez: Pecunia amicitiae mater est. (cause we are living in a material world, but I'm no material girl, adica nu-s normala).

Nu ma-ncadrez in standarde, si asta-i rau pentru mine, dar, de fapt, daca ma gandesc bine, e mai rau pentru ceilalti.

Azi n-am trait. Nu am simtit ca traiesc. A fost o zi plata. Astept ziua rotunda.
Si maine e o zi.... Pacat ca nu-s Scarlett.

Sunt doar ER!N. Atat. O Erinie plictisita....si obosita...si indragostita....(care improvizeaza versuri, involuntar).

Aveam de gand sa scriu o scrisoare de dragoste azi. Dar nu... o voi scrie maine.

joi, 14 februarie 2008

Valentine's...

Deci: ink o data: te intreb: vrei sa fii valentinul meu? Oricine ai fi (bine ar fi sa te cheme chiar Valentin; ador coincidentele), esti binevenit azi, pe blogul meu. Azi, nu sarbatoresc nimic. Nu astept inimioare de ciocolata Milka, nci pernute in forma de inimioara, nici iepurasi (Playboy), nici alti catelusi, nici alte happy animal couples, care se pupa daca le tragi de ata. Nu vreau nici rochie de mireasa, nici inel de logodna (am inversat cronologia-asa-s eu, cascata, btw). Nici prezervative cu aroma de penis. Nici vibrator roz. Nici o cina romantica (manele incluse in meniu, lumanari parfumate, sampanie, trandafiri, caviar, whatever).

Vreau doar iubire - oricat de prozopoetic ar suna. Si nu azi - in fiecare zi. Am nevoie de iubire. Iubesc (si asta nu imblanzeste scorpia din mine). Am spus, spun acum, voi mai spune (da, am fost, sunt si voi fi loser-girl): iubesc!!!

Iubesc ceata care-mi ascunde linia orizontului,
Iubesc soarele, care risipeste norii si-mi descopera tot noroiul de pe strada.
Iubesc fiecare stea (si fiecare star de cinema), de pe cer si de pe firmament (si de pe catwalk)
Iubesc calculatoarele si toate chestiile cu butoane, pentru ca imi dau iluzia ca am control total asupra lor, cand, de fapt, eu sunt cea care a pierdut controlul.
Iubesc pamantul, pentru ca se lasa mereu calcat in picioare, inainte de a acoperi pentru totdeauna pe cei care-l calca;
Iubesc cerul, atat de albastru si atat de deasupra, (pentru ca per aspera ad astra).
Iubesc vreo cativa, si nu le-am dat mai mult de o privire, sau un suras;
Iubesc si vreo cateva (not lesbian, though, so as to finish with all stupid speculations) si nu le dau nimic, decat dragostea mea. Nici nu cer mai mult.

In concluzie: sunt o fiinta imposibila. Vreau si prea mult, si prea putin, si daruiesc la fel, dezinteresat, si mult, si putin, deodata. Vreau si nu vreau caut si nu caut. Traiesc in paradox si n-am nicio sansa sa-mi schimb locuinta. Si te iubesc pe tine, pentru ca ma citesti. Si pentru ca te-am plictisit. Oricine ai fi. Sau poate te-am speriat. Sau poate te-am tulburat. Nevermind (never mind, just brains). Raman aceeasi (dar ma schimb in fiecare clipa).

miercuri, 13 februarie 2008

I'm fine, thx...

Even if I'm not. I'm in a bad mood, sick, tired, my foot's aching, I'm very cold, I'm even shivering. But I'm fine. Thanks for asking.
Though you expect another response, I'll keep on telling you I'm fine. I'm in deep trouble all the time, I keep embarrassing myself, but I'm fine. And happy (you can call me stupid. I don't give a fuck about your opinion. Or maybe I give more fucks. But i'll never show you I care.)

"Du-ma fericire-n sus....

....si izbeste-mi/Tampla de stele, pana cand/Lumea mea prelunga si in nesfarsire/Se face coloana sau altceva/Mult mai inalt si mult mai curand" (Nichita Stanescu-Cantec).
De atata iubire (da, exista iubire, am descoperit-o de mult, chiar daca-s fucked up, am trait, am iubit, pe undeva, pe la marginea vietii, departe de tumult), am inceput sa ma schimb. Bine, eu is tot fucked-up, tot intoarsa pe dos, tot zapacita, penibila (paroxistic de penibila, cateodata). Dar incep sa devin (ca omul nu este, ci devine, in fiecare clipa, altceva - iar bat campii, ca de obicei, numai ca vorbesc mai putin in engleza - o sa incep sa invat germana si inca o limba straina - una din materiile de facultate care-mi dau batai de cap) alta, mai gura sparta (a.k.a. loudmouth, loudheart, loud!!! just loud!!!), mai cu sufletul pe afara, cu gesturi mai largi, mai deschise. Ma bucur de fiecare clipa, ca niciodata. Simt ca am gasit ceea ce cautam de mult. Iubire!!! Iubire!!! Iubire!!! Ce cuvant minunat! (the fucked-up girl still believes in wonders, by the way. And she is ready to become, again, innocent. An innocent fucked-up).

marți, 12 februarie 2008

Plictiseala....

....rock and roll (no sex, no drugs-just rock and roll). Rock de calitate-Nightwish, Within Temptation, Sonata Arctica. La sfarsit-delicatese-Pink Floyd si Sarah Brightman. Pe urma-Margineanu. Sau Ada Milea.
Daca mi-as scrie tot playlistul, mi-ar trebui vreo trei role de hartie igienica si tot nu as termina. Aaa...Norah Jones...era sa uit....si Amy Winehouse. Si Britney Spears (saraca, mi-e mila de fosta Barbie kitsch a muzicii pop; un sex-simbol supraexploatat, acum - her life ruined permanently). Si Marilyn Monroe (nu-i idolul meu, ca eu nu am idoli; e doar my celebrity look alike-my dream celebrity look alike), care nici macar nu a fost cantareata, doar regina a show-biz-ului, deloc frivola. Nirvana-grunge, genul cel mai dur (oare? mie-mi suna sensibil, altora la fel). Ma gandesc la Cobain, tip frumos, cam feminin, pierdut pentru totdeauna. Care ura celebritatea. Dar care si-a asumat-o. Fara sa duca viata tipica de vedeta. Practicand anti-fashion. Si anti-ura. Om al contradictiilor. Frumos nebun al scenei.
Mai continuu si maine. Mi-e prea somn. Scriu aproape monosilabic. Noapte buna mie insami (Good night to myself).

A, da, iubirea...

... I almost forgot all about it. E peste tot. Nu e nicaieri. Coboara incet, cu degetele insangerate, in sufletul imbracat in folie de plastic feeling-proof, sau tras in cea mai fina ciocolata (Milka-pentru o vaca ca tine), to sweeten it up. Isi pierde chipul in toate chipurile, isi lasa privirile sa cada, apoi si le inalta in ceruri. Love is an angel-or is it a fallen angel, with wings so large, that he can't lift from the ground.

Love, love, love....all we need is loveeeee....Acelasi refren demonetizat la extrem, trivializat, prin inlocuirea lui "love" cu "sex". Deci: sex is in the air...everywhere I look around....sex is on the air, pe fiecare post de radio, si pe fiecare program tv (K)anal TV, O(ral) TV, PRO(stamol) TV, Antena 1, 2, 3 (69), M(...) TV, Playboy TV, scuzati obscenitatile... uitasem de PRO F(...) M(...)-post de radio).

Concluzia: love =sex. Sani tremurand ritmic, pe manele (sunete scoase de masculi in plin proces de castrare), funduri in latex, executand miscari ondulatorii pe acelasi ritm, bluze transparente si sutiene care acopera ceva inexistent, sau prea existent....reteta perfecta pentru o iubire actuala.

Si sufletul? Subtil instrument de propaganda, rege Lear, cu coroana de paie, in the spotlight, avocat fara voie al copulatiei....in numele iubirii. Sufletul aruncat intr-un colt, prafuit, aproape ucis, este scos de la naftalina, ca o haina veche, de parada. I se dau ordine. I se preda un nou pas de defilare, lasciv, de catwalk, de fiecare Valentine's Day. Sau ii este dat un rol de cofetar, sau de flower-girl, sau de designer....
Mi-am adus aminte de un mesaj televizat: PROpune-i-o! Baga o valentina! (de la PRO(stamol) TV, dupa cum v-ati dat bine seama), care .... nu stiu (of, iar fraza mea preferata...nu stiu nik), sintetizeaza tot spiritul Valentine's, de reclama la prezervative.
Ieri am vazut intr-un supermarket prezervative cu aroma de ciocolata, periculos de aproape de raftul cu ciocolata...pe bune (am un motiv in plus sa nu mai mananc atata ciocolata). Erau si cu aroma de capsuni (nu langa capsuni) si de banane (nu langa banane). (cu ciocolata-Kamasutra si cu fructe-Ops!). Ar mai lipsi un vibrator in forma de banana langa banane. Poate face vreunul confuzie (sau vreuna, amatoare de vibratoare (na...k si rimeaza)).
Si lenjeria intima, expusa la vedere (nu doar pe manechine, in magazinele de profil, dar si pe strada, prin pantalonii cu talia joasa), e o alta...(iar am uitat ce voiam sa spun) provocare adusa bunului simt (mai, mai, ce exprimari pe mine...).
Iubirea e intangibila. E din cer. Si nu trebuie sa coboare niciodata in mocirla (da, aluzie la Cerul si mocirla).

Vreau sa urlu....

...de fericire. Destinul meu s-a intors la 180 de grade. A fost de ajuns sa intorc o pagina-la propriu-si viata mea s-a schimbat. Bine, eu am ramas tot revoltata si fucked-up, dar acum zambesc ceva mai mult. Nu mai seman cu Grim the Reaper (din The Grim Adventures of Billy and Mandy .....mmmmm.....am zis Mandy? vreau pateu), nici cu Daria (aia cu comentariile acide, de pe MTV....how I love cartoons....I have a giant inner child). Deci, zambesc. Din toata inima - e sezonul Valentine - si inimile-s in trend. Adica in mainstream. Si pe mall, si pe mal, si pe bloc, si pe blog. Pe blogul meu, n-o sa am-is antifashion, o sa caut un fractal-inima, sa-l postez.
Ma gandesc la tabloul acela de Frida Kahlo, Cele doua Fride, un dublu autoportret, sezand, cu inima insangerata, daruita privirii tuturor. Nimic melodramatic (doar dramatic), o liniste emanand din insasi tragedia fiintei care si-a dezlipit inima de inima celui iubit. O foarfeca, taind vana fragila care unea cele doua parti ale Fridei, acum separate, atat de asemanatoare si totusi atat de diferite...
E atat de departe de inima de plastic, puf sau de ciocolata, care ni se ofera in fiecare zi. E adevarata inima.
Anyway, nu asta as vrea sa primesc de Valentines. N-as vrea nimic. Doar iubire....(continuarea in episodul urmator).

Nu stiu nimic....

...si stiu ca nu stiu nimic. Si ca nu voi sti niciodata nimic. Recunosc. Sunt limitata (cine nu e, in fond si la urma urmei?) Ii vad pe ceilalti doar din perspectiva mea, redusa (dar cum as putea sa vad mai mult? I'm only human, anyway). Si ii compar cu mine. Ma regasesc in mai multe persoane...
Chiar si in tipa rasa in cap pe care am intalnit-o intamplator, in pasaj. Avea niste ochi superbi. Pacat ca purta o haina mult prea roz si prea larga, si ca se tinea de mana cu un tip cat se poate de banal. (nu ca m-as rade in cap, Doamne fereste, dar si eu fac destule fashion statements - sau, mai degraba, anti-fashion statements).
Si in tipul blond si visator, care privea lung semaforul, asteptand sa treaca mai repede secundele (in loc sa-mi arunce o privire fugara, macar asa, de simpla complezenta, ca nu cer un intreg coup de foudre).
Si in femeia dezorientata, care m-a intrebat unde se gaseste o anume strada, iar eu i-am raspuns mai mult prin gesturi decat prin cuvinte, si nu stiu daca am facut-o sa inteleaga ceva (sunt stangace de la natura, si la mine stanga e dreapta).
Si in baiatul acela, foarte mishtocar de felul lui, (cum sunt multi pe lumea asta), care comenteaza cu voce tare ceva despre mine, la fel ca multi altii, crezand ca nu-l aud....ei, de unde, oi fi eu un pic surda, dar nici in halul asta...
Si in fata aceea, inalta, loudmouth (mai mult loudmouth decat inalta), cu care schimb in fiecare zi replici taioase - asa, amical, k sa ne pastram creierele in cea mai buna forma.
Si in tipul care si-a lipit ochii de geamul tramvaiului si care se preface ca nu are vedere periferica.
Si in doamna in varsta-pt k I love old times and good manners, chiar dak nu le aplic intotdeauna, si pentru k ma imbrac si eu vintage de pe la SH-uri.
Si intr-o madama imbracata la ultima moda, ostentativa, intepata-cateodata is si eu asa...
Deci, ma privesc in prea multe oglinzi. Ma admir in vitrinele magazinelor, in oglinzile retrovizoare, in geamurile BMW-urilor impecabile si stralucitoare (in care se mai afla si cate un tip, dornic sa-si transforme ochii in oglinda, pentru mine). Mirror, mirror, on the wall, who's the fairest of them all? Si oglinda raspunde: Not you, my dear, your complexion is dark, not fair.

luni, 11 februarie 2008

In sfarshit, am gasit si postarea nr. 2', k 2"....e shorter version

Si-mi pare asa de bine, de-mi vine sa me urc pepereti si sa fac alpinism indoors. Unde ramasesem? Ca mi-e lene sa ma duc inapoi in blog, am stresiune si n-am timp...
Sa-mi urlu parerile cu voce tare...poate e mai bine sa urlu in soapta, ca oricum nu ma baga nimeni in seama.
Traiesc intr-o tara in care nimic nu poate fi schimbat. Deci, nici eu nu pot fi schimbata, asa fucked up, cum sunt.
Nu pot sa ma plang. Traiesc in Romania. Sunt fericita. Deci, I'm crazy.
In fiecare zi, vad aceleasi lucruri. Aceeasi oameni. Nu ma plictisesc, dimpotriva.
Cu ce sa incep?
In fata bisericii, cersetori, care canta aceeasi litanie taraganata, subtire: "Imi dat si mie un ban, ca mi-e foame...", "Ajutati o biata fata necajita...", si care se incheie, invariabil, cu "sa va ajute Dumnezeu si Maicuta Domnului". Trec pe langa ei, incerc sa par indiferenta, dar nu-mi iese. Atunci, imi caut o expresie faciala de persoana nervoasa si grabita, spun: "N-am", cu o voce grava si trec mai departe. Odata, chiar era sa calc un cersetor, care statea intins pe o parte exact pe unde trebuia sa trec eu.
La cativa metri mai incolo, o hoata de meserie (care sigur stie si cea mai veche meserie din lume). Imi masoara cu interes poseta (cam voluminoasa, din cauza unor caiete studentesti), se vede ca nu-i place paltonul meu, stil shobolan mort, de biblioteca, si trece mai departe.
Un tip murdar, cu salopeta, ma masoara si el din priviri, si trece mai departe, ca nici lui nu-i convine stilul meu, jumatate vintage, jumatate urban camouflage.
Cam asta vad in fiecare zi. Si nu mai am chef sa scriu. Mi-e somn. Noapte buna.

A doua postare (reloaded, ca am sters prima versiune)

Am nervi. Am scris inca o pagina de blog si am sters-o inainte sa o public. Imi vine sa urlu (tot timpul, dar foarte rar urlu). Voiam sa ma prezint, sa spun ca urasc sa vorbesc despre mine, sa dau detalii despre viata mea personala si alte chestii. De fapt, nu am o viata a mea (reformulez: viata mea e a tuturor, numai a mea, nu). Vegetez, nu traiesc. Stau pe margine si fac mishto (destul a facut viata mishto de mine).
Chiar voiam sa-mi fac un profil din ala dulce, dragut, in stilul caracteristic pentru site-urile de matrimoniale. Dar nu stiu cat o sa rezist. Oricum, incep din nou....nush daca termin.

Nume: Er!n (de la Erinii, divinitati responsabile cu pedepsirea muritorilor care calca stramb-btw, le mai cheama si Furii, in latina-imi convine mai bine varianta asta, ca mi se si potriveste, de altfel)
Nume real: mai bine nu intrebati, e foarte comun, va ajunge pseudonimul.
Varsta: 19 spre 20, arat de 17
Greutatea: 588 Newtoni (adik 60 de kile) (deci sunt prea grasa ca sa fiu model)
Inaltimea: 1.67 (prea putin)
Ochi: caprui spre verde, cu un cerc gri in jurul irisului, usor oblici
Par: prea scurt, prea cret ca sa fie la moda (anul asta se poarta lins si intins cu placa), prea drept ca sa fie cret, oricum prea naspa. Am un fir alb drept in fata, dar nu-l observ decat eu.
Ocupatia: frec menta, tai frunza la caini, pierd timpul, imi irosesc viata...whatever
Stare: libera, necasatorita, niciodata singura, forever in love (not with myself)
Filme preferate: Trei culori: Albastru, Portocala mecanica, Titanic, Pe aripile vantului, Tootsie
Muzica: toate genurile, de la clasica la hip-hop, fara manele.
Citat preferat: E mai multe. "I'd rather be hated for who I am, than to be loved for what I am not". "Trying to be somebody else is a waste of the person you are". (Kurt Cobain). Nu mai stiu altele, la ora asta...si mi-e somn...destule (e doua, e destule. Punct.)
Asta-s eu. Outcast, freak, goth or how you want to label me.

A doua postare (in curand o sa pierd sirul)

Pentru cei interesati si de asa ceva, o sa-mi fac un profil in stilul acela de pe site-urile de matrimoniale (adica standard, dulce si dragut (hmmmm??? oare rezist???), roz (sau rosu-pentru red light districts)). Sa incerc sa schematizez:

Nickname: Er!n (from Erinia, the goddess of fury in Latin mythology, by the way it reveals a lot about my character)

Real name: No answer. Hate to give an answer. What's the point?

Age: almost 20, I look 17.

Location: Somewhere in this fucked-up world, wish to go to a better one or at least make this one better, even if I can only add a small patch to a broken universe.

Marital status: as I have already said, single and (good) looking

Eyes: hazel to green, greyish circle round my iris (look me in the ye, honey...look deep into my eyes)

Hair: too short to be acceptable by a conservative society, too curly to be fashionable, too straight to be really curly, brown, never dyed.

Height: 1.67 metres (that's not enough :(()

Weight: 62 kg (so, I'm too fat. Or too thin. Never fitting standards.)

Here for: nothing special, just making fun of people.

Occupation: fooling around, helping others, wasting myself, bothering others with my fucked-up attitude (medical student. lol)

Favourite food: pizza, fine chocolate and what I can afford. I'm not picky.

Favourite movie: Three Colours: Blue.

Favourite quotes: "I'd rather be hated for who I am than to be loved for who I am not". " Tryong to be somebody else is a waste of the person you are."(Kurt Cobain). "Amor vincit omnia." "Carpe diem". "Excelsior". "Even the most tempting rose has its thorns."

Favourite language: English (my love)

Short description of yourself: Nay, skip this, cause it's gonna be too long. I'm a complete catastrophe, ready to step on your nerves at any time, to make you go berserk, be mad at yourself and at the world...whatever.

Asta e. Si inca ceva: urasc sa vorbesc despre mine. Intotdeauna raspund evaziv la intrebari despre viata mea personala. Sau pun si eu intrebari penibile, la randul meu. Vorbesc mult. Imi place sa fiu in centrul atentiei, chiar dac ma prefac ca-mi convine pozitia de outcast (de fapt, toata viata am fost outcast). Cam asta e....despre mine.

Prima postare (intai sa ma prezint...

...CA CIca (observati cacofonia, ii dau si bold si italic si rosu aprins, sa va sara-n ochi, sari-v-ar ochii!) asa-i politicos, dar nu o sa incep cu numele (oricum, e mult prea comun, si nu conteaza chiar deloc, nu-s Elodia, sa ma gasiti pe net, nici vorba de asa ceva, stati linistiti). Despre pseudonim (Er!n, as you all have already noticed, de pe prima pagina) ce sa spun? E foarte transparent si nu baga pe nimeni in ceata (hmmmm...cine stie...cunoaste). L-am cautat si in dictionarul englez de nume, am aflat ca e si masculin, si feminin (deci, one size fits all). Sunt fata (for laughing out loud et ce n'est pas de ma faute, by the way), din pacate, si nu-s de aia feminina, sensibila si delicata, cum ar fi vrut parintii si restul lumii. N-am prieten, cu toate astea nu-s niciodata singura, nici nu vreau sa fiu (daca mi-as face profil pe matrimoniale, as putea scrie "single and (good) looking". Sunt, ce-i drept, in cautare de tot felul de chestii si de specimene (si masculine, si feminine, si ambigene, no discrimination) interesante....bine, ma intereseaza numai pe mine. Am o nevoie ingrozitoare de comunicare, cu toate astea, tac cu lunile....I'm a total paradoxical being, dupa cum am spus. Mai bine si mai cuprinzator-sunt o catastrofa, ce sa mai lungim vorba. Da, iubesc, sunt indragostita (ca asata-i intrebarea care mi se pune cel mai des) de viata, de fiecare cladire cu arhitectura interesanta din orasul asta, de fiecare copac mai mult sau mai ptuin verde, mai mult sau mai putin inalt, de flori, de vreo sapte tipi, pe care nici nu stiu cum ii cheama si nici nu vreau sa stiu vreodata, e suficient ca i-am vazut la semafor. AAAA....si daca n-ati observat inca, am o limba extrem de lunga....daca mai rezistati, cititi in continuare...cred ca va dati seama ce urmeaza....(sau nu???).