Replică

La reclamele Dedeman: Şi soţia ta are fantezii cu...

De data asta, am ales pe cineva care nu construieşte nimic concret, ci edifică doar sisteme de gândire.

Sloganuri electorale

Fapte, nu vorbe! (fapte de vitejie (la băutură), fapte de arme (de foc), fapte de tot felul, de fapt, fapte de fapte)
Faptele sunt politica mea! (idem)
Să trăiţi bine! (îndemn adresat câtorva acoliţi, care au cu ce...)
O ţară ca soarele pe cer! (insuportabil de caldă, departe de civilizaţie, pe cale de dispariţie)
Votaţi Cheia! (şi deschideţi-vă seiful!)

Votaţi ER!N!

Pe culmile disperării

....am fost, la începutul zilei. Pe culmile bucuriei urc acum-după ce am râs de mine toată ziua.
Nu ştiu de ce îmi tot imaginez tot felul de dialoguri, cu toate că toată ziua stau pe silent. Ar fi cazul să mai vorbesc şi eu, că o să uit limba română.
After getting a life, all I need is getting a voice. And I need to speak my mind more often.

Stil telegrafic

Azi, dormit prea mult. Ascultat Pink Floyd. Munca neîncepută. Toate vraişte. Trebuie ordine.
Certat toată lumea. Trebuie împăcare.
Complicat viaţa. Încerc simplificare.
Pierdut timp. Ofer recompensă.

Skeletons from my closet

Fără să fi ştiut de moda emo, ei bine, am fost şi eu odată, nu prea demult, o emo-kid deprimată, antimanelistă, antirock, antifashion, antilux, antijunk food, antifun, anti-life în general. Cred că eram singura emo din şcoală şi din oraş pe atunci. Ştiu că desenam într-un stil foarte macabru şi plângeam mai tot timpul. Îmi doream şi o operaţie estetică, visam să fiu top-model (90-60-90, cum n-am fost, nu-s, nu voi fi), citeam (şi trăiam) tragedii.
Acum, după ce am trecut de faza emo-depressed a vieţii mele, îi simpatizez pe emo-kizii de azi. Chiar îmi plac frezele lor rebele, făcute cu drujba şi cu flexul şi călcate cu fierul (pe bune că mi-aş face şi eu, aşa, din spirit de frondă). Machiajul lor, ce să zic, e la fel de întunecat ca gândurile care le trec prin cap (şi care mi-or fi trecut şi mie, în perioada mea emo). Şi piercingurile? (nu mi-aş face, I don't want any needless needlestick injuries). Cred că prevestesc sau amână the final bleeding.
Nu vreau să-mi bat joc de emos, nici să le dau sfaturi. Le-aş spune: Get a life! No matter how much you hate life.
Cu asta, am încheiat postarile pe azi. La final-o melodie, bonus:
http://www.youtube.com/watch?v=VIPJ7pokw00
Embrace-A Glorious Day (what I wish you, my beloved readers).

Ieri, am văzut...

...ghici pe cine! pe Darie Ducan face 2 face & lifesize! Nu cred să-l fi confundat-cel puţin aşa sper-pe umeri pletele-i curgeau râu, şi hainele-i curgeau la vale (I'm mean here-don't take me so serious, că doar hainele nu erau fluide, nici măcar nu erau din materiale uşoare, erau doar xxl, pe un corp mărimea s). L-aş fi întrebat cine e, i-aş fi zis că seamănă perfect (cu el însuşi), numai că aveam gura plină de îngheţată (ştie toată lumea de unde, the best ice-cream in the big-small city, cu arome sintetice de esteri şi cu îndulcitori cancerigeni, nu-ş de care, cu coloranţi la fel de naturali, celebri pentru proprietăţile lor anti-life...mai bine zis anti-health) şi nu puteam spune nimic. L-am urmărit cu privirea-pe el şi pe fata pe care o ţinea de mână-până departe. Era să-i urmăresc şi altfel, numai că trebuia să ajung şi acasă.
Am fost şi la un film-La vie en rose, schiţă biografică despre Edith Piaf. Nu mi s-a parut en rose, ci noir et rouge. Mult dramatism, pasiune, sentimente exteriorizate paroxistic- overall, dacă ar fi să-i dau o notă, i-aş da 9.
Acum, las blogul. Am multe de făcut, şi de data asta, chiar o să fac ce mi-am propus acum vreo...să fie 8 luni?

O vacanţă atât de lungă...

...mi-am luat eu, în ultima vreme. Culmea e că mă simt ultrastresată şi extrem de presată, probabil din cauza lipsei de ocupaţie (cred că m-am mai plâns de aşa ceva prin blog, nu?) Nu ştiu nici eu ce să fac, nici nu aştept sugestii.
Înainte, aveam prea multe idei, şi n-aveam timp să le pun în practică. Acum, am timp, dar n-am idei. Sper să treacă şi faza asta.

Sunt onanistă...

...pentru că aşa a zis dom' Tucă, ăla cu Marius Tucă (mi)sh(t)ow. M-a inclus, de fapt, într-o categorie extensivă, "cei mai mulţi dintre bloggeri". Nu-s singura care reacţionează, ce-i drept, cu întârziere, că n-am avut timp. Ce să mai spun? Mă masturbez chiar acum, în direct, în faţa cititorilor mei. Nu ştiu ce fac ceilalţi bloggeri. Sper să nu se filmeze cu webcamul în plină acţiune şi să nu posteze filmuleţul pe blog.
Acestea fiind zise, am încheiat masturbarea. Postez linkul spre editorialul unui vechi onanist, care şi-a mângâiat propriul orgoliu în fiecare seară, la self-porn showul omonim.
http://www.jurnalul.ro/articole/124112/despre-bloggeri-

Alegorie

A fost o rază, care s-a desprins din soare şi a căzut pe pietrele de pe caldarâm. Călcată în picioare de trecători, a început să se ridice, încet, spre soare. Simţind că nu-i mai prieşte căldura, rămase undeva, între pământ şi cer, privind la trecătorii care altădată o călcaseră. Vechea ură care o stăpânea fusese schimbată într-o neţărmurită iubire faţă de toate acele fiinţe, care nu cunoscuseră nici zborul, nici căderea.

Nu mă las...

şi încep-din nou-viaţă nouă. De data asta, chiar am voinţă. Mă apuc de învăţat şi de citit-nu mai fac promisiuni deşarte. Gata cu vorba şi cu blogăreala inutilă. Dacă n-o să mă mai vedeţi pe aici, o să ştiţi unde sunt.

Dacă pozele-ar vorbi...

...ar fi de-a dreptul catastrofal (dacă ne gândim la pozele din Payboy, de pildă).
Se vede clar că mi-am călcat cu fierul pe circumvoluţiuni, aşa, just to fit in-pe bune! Am ajuns într-o stare de nebinecuvântată ignoranţă. Nu mă simt bine deloc aşa. Nu-ş la cât mi-a scăzut IQ-ul, dar dacă am ajuns să ascult azi manele, înseamnă că am ajuns jos de tot.
Am început cu junk food, acum, am ajuns la junk music. Mai scriu şi junk poetry, pe deasupra. Mi s-a dus toată bruma de feeling şi de talent pe care o aveam.
Sunt placidă şi pasivă, pentru a nu-ş câta oară în viaţa mea. Poate că devin, cu adevărat, femeie. I'm falling in and out of love, aceeaşi iubire chinuitoare, care m-a epuizat, dar care mi-a dat şi energie. I still need to get a life, chiar dacă am început să trăiesc la maxim fiecare clipă.
Şi să pierd toate clipele din viaţa mea.

N-am idei

Pentru prima dată în viaţa mea, n-am idei. Până acum, aveam prea multe şi n-aveam timp să le pun în practică. Poate ar trebui să reciclez câteva din cele vechi (să-mi definitivez nişte schiţe, să-mi termin cel de-al doilea roman, să mă apuc serios de învăţat). Să nu mă mai învârt în jurul cozii.
Acum, ascult o melodie, ceva cu itţs time to be myself. Asta-i valabil şi pentru mine. Atât pentru azi. Am altele de făcut.

Back to business

I mean, to being totally busy, with no time for myself. Back to my books, to my studies, to my work, to my old self. I'm so sick of pretending to be what I am not. I know that's why nobody likes me.

A trecut şi ziua Învierii,

mai demult, dar, pentru că atunci n-am avut timp să scriu, încep azi. Am petrecut Paştele la fel ca toată lumea, am abuzat de tot felul de mâncăruri, de parcă mi-aş fi făcut provizii, pentru un timp de foamete. Aproape am plâns, m-am lăsat purtată de tot felul de emoţii contradictorii. Acum, îmi revin, încet, dar sigur. Am atâtea planuri, şi nu ştiu cum am să le îndeplinesc. Aş avea nevoie de un sprijin, pe care nu l-am cerut niciodată până acum. Sunt confuză, obosită, hăituită aproape. Când mă gândesc că nu am reuşit să fac nimic din ce mi-am propus, mă deprim.
Aştept o schimbare.

Azi e zi întâi de mai

Şi nimic nu merge cum trebuie. Un început de lună catastrofal, aşa, ca pentru o catastrofă ca mine. Sunt îngrozitor de deprimată, pe bune, de data asta. Mă simt complet inutilă, pentru că nu pot fi la înălţimea aşteptărilor celorlalţi. Nu ştiu ce să fac. Aş vrea să fiu singură, dar, cum e sărbătoare, toată lumea stă pe capul meu şi îmi agravează depresia. Acum, colac peste pupăză, mai fac şi babz sitting, de parcă aş fi făcută pentru aşa ceva.
Presată, depresată, stresată, încerc să mă ascund, dar nu-mi reuşeşte nimic. Ştiu că ziua de azi e una din cele mai bune din viaţa mea, dar nu mă pot bucura de nicio clipă.
Azi, a şi plouat. A fulgerat. A tunat. Tot tacâmul. A fost şi soare. Prea mult pentru mine.
Pe el nu l-a văzut de cinci zile. Mi-e teamă că o să-l găsesc schimbat (în rău), dar sper să-l găsesc schimbat în bine.