"Intr-un ou negru ma las incalzit/De asteptarea unei idei..."Nichita Stanescu-Elegia oului, a noua
De ce neaparat intr-un ou negru? Ca negrul intotdeauna prevesteste moartea, descompunerea, intrarea in nefiinta. Si, in interiorul acestui ou negru-asemanator unui "palat de nunta si cavou"(Ion Barbu-Oul dogmatic), eul petrece in ne-gandire, adica tot intr-un fel de ne-fiinta (daca rasturnam cartesianul "dubito, ergo cogito, cogito ergo sum", atunci lipsa cugetarii echivaleaza cu non-existenta). Ceea ce-l va trezi la viata va fi ideea - o idee, oarecare, care ar putea fi - sau nu - Ideea. Marea idee, care sa-i genereze existenta, si in jurul careia sa graviteze toate celelalte idei.
Si de ce "ma las incalzit" si nu "sunt incalzit"? E vorba de o pasivitate voluntara. De o asumare a pasivitatii, mai bine zis. A starii de nemiscare.
"Asteptarea unei idei", adica oarecum anticiparea unui accident al mintii. Sau a unei intrari in legatura cu marele tot. Deci: ideile nu pot veni automat, la comanda. Trebuie doar asteptate.
luni, 31 martie 2008
duminică, 30 martie 2008
"Our religion is to blow and blow it all/ So we're shopping every Sunday at the mall".
Incep postarea de azi cu un citat dintr-o melodie foarte cunoscuta (K-ching-Shania Twain). Pacat ca nu se mai difuzeaza, ca nu si-a pierdut actualitatea. Mi-am dat seama azi de asta.
In loc sa merg, ca omul, la biserica, m-am dus la supermarket. Am cheltuit mai mult decat mi-am propus. Spre surprinderea mea, supermarketul era foarte aglomerat. Abia am avut loc sa ma strecor cu caruciorul printre tot felul de oameni, de la copii de 3 ani, pana la pensionari de.... nush catzi. Bineinteles ca m-am tamponat de tot felul de cosuri - toate incarcate, unele chiar cu varf.
Nu stiu cati oameni erau azi la biserica. Banuiesc ca mult mai putini ca la supermarket. Deci, pot sa trag o concluzie-pe care am anuntat-o din titlu: shoppingul va capata statut de religie oficiala, in cativa ani. Deja, supermarketurile au devenit temple ale consumerismului (exista cuvantul asta? in romaneste?). La inceput, erau aproape goale; rafturile lor imense adaposteau "zeitati" pe care lumea nu le cunostea inca: L'Oreal, Garnier, Nivea, Dove, Maybelline, Max Factor si altele mai marunte, din acelasi Olimp cosmetic. Treptat, marii preoti (mai degraba, marile preotese-hair styliste si vedete autohtone, cu educatie de hair-styliste), dupa ce au primit new-look-revelatia, s-au gandit sa le-o dea si muritoarelor de rand, nu inainte de a-si comanda Lari si Penati noi, cu formula imbunatatita, doar pentru ele. Fostii zei, detronati, comercializati la scara larga, inca nu si-au pierdut puterea, nici capacitatea de a atrage. Stau, acum, cuminti, pe rafturi, asteptandu-si adoratoarele, care sa ii duca acasa si sa-i slujeasca, adica sa ii consume, pana la ultima picatura. Singura rugaciune de care au nevoie e reclama.
In loc sa merg, ca omul, la biserica, m-am dus la supermarket. Am cheltuit mai mult decat mi-am propus. Spre surprinderea mea, supermarketul era foarte aglomerat. Abia am avut loc sa ma strecor cu caruciorul printre tot felul de oameni, de la copii de 3 ani, pana la pensionari de.... nush catzi. Bineinteles ca m-am tamponat de tot felul de cosuri - toate incarcate, unele chiar cu varf.
Nu stiu cati oameni erau azi la biserica. Banuiesc ca mult mai putini ca la supermarket. Deci, pot sa trag o concluzie-pe care am anuntat-o din titlu: shoppingul va capata statut de religie oficiala, in cativa ani. Deja, supermarketurile au devenit temple ale consumerismului (exista cuvantul asta? in romaneste?). La inceput, erau aproape goale; rafturile lor imense adaposteau "zeitati" pe care lumea nu le cunostea inca: L'Oreal, Garnier, Nivea, Dove, Maybelline, Max Factor si altele mai marunte, din acelasi Olimp cosmetic. Treptat, marii preoti (mai degraba, marile preotese-hair styliste si vedete autohtone, cu educatie de hair-styliste), dupa ce au primit new-look-revelatia, s-au gandit sa le-o dea si muritoarelor de rand, nu inainte de a-si comanda Lari si Penati noi, cu formula imbunatatita, doar pentru ele. Fostii zei, detronati, comercializati la scara larga, inca nu si-au pierdut puterea, nici capacitatea de a atrage. Stau, acum, cuminti, pe rafturi, asteptandu-si adoratoarele, care sa ii duca acasa si sa-i slujeasca, adica sa ii consume, pana la ultima picatura. Singura rugaciune de care au nevoie e reclama.
sâmbătă, 29 martie 2008
Ordine; junk food again....
Cum duceam lipsa de spatiu, m-am gandit sa fac ordine azi. Toata ziua am trebaluit prin casa, fara pauza, pe urma, am iesit la o micro-partida de shopping.
Iar am trecut pe junk-food - de data asta, am mers o buna bucata de drum, pana in centru, la supermarketul cel vechi, de unde mi-am luat o punga de chips-uri. Jumatate am mancat-o pe strada. Cealalta jumatate, pe o banca, aproape de niste cosuri de gunoi - deci, junk food eaten close to the junk. Ma uit in dreapta-vad o biserica veche. In stanga-o cladire nu prea inalta, imbracata intr-un fel de dantela de ghips. In fata mea, un zid foarte ciudat, cu multe unghiuri, care pare sa se aplece sub greutatea unui acoperis ascutit. Ca sa fie atmosfera cat mai placuta, aveam si muzica ambientala-ceva pasarele cantatoare zburau deasupra. Pe aleea din fata mea a trecut un tip. A luat-o in dreapta. Apoi, a aparut o femeie. Din curtea cladirii dantelate a latrat un catel minuscul, care n-a vrut sa ma observe pe mine. Doi indragostiti au avut parte de acelasi latrat calduros. Tipa s-a speriat rau de tot - sau doar a vrut sa se apropie mai mult de tip, si n-avea alt pretext.
Dupa ce am terminat toata punga de chips-uri, care n-aveau in nici un caz gustul inscriptionat pe punga, m-am dus la alt supermarket. Mi-am luat o prajitura. La casa-surpriza! Costa mai mult decat scria pe raft. Cum ramasesem fara bani, am lasat-o acolo. M-am intors inapoi, la un magazin din spatele supermarketului vechi. Am gasit cele mai ieftine snacks-uri. Am asteptat in zadar sa mi se dea bon.
In drum spre casa, am mancat toata punga. Acum, ori m-am deprimat prea tare si am tendinte suicidale, ori mancarea junk creeaza dependenta. Ramane de vazut. (Bine ca nu mai mananc pizza semipreparata).
Trec si eu prin tot ce trece generatia mea. Junk-food addiction, TV-mania, computer madness. ?Sunt si eu o membra de vaza a societatii de consum. Nu-s mandra de asta, dimpotriva.
Junk food. M-am gandit mult la aceste doua cuvinte. Si iata ce a iesit:
Marii producatori de junk food ne considera pe noi, cumparatorii, niste junkyards. La randul nostru, ne acceptam conditia impusa, cumparam produsele, si ne transformam in junkyards ambulante. Pentru ca nu mai avem timp pentru noi insine - sau pentru ca nu vrem sa ne gasim timp - acceptam tot ceea ce ni se da, daca-i ready made. Deci, suntem si noi vinovati, pentru ca acceptam sa ne autodistrugem. Si pentru ca am uitat sa mai gandim, si luam tot felul de idei de-a gata. Sau semipreparate. Whatever.
Iar am trecut pe junk-food - de data asta, am mers o buna bucata de drum, pana in centru, la supermarketul cel vechi, de unde mi-am luat o punga de chips-uri. Jumatate am mancat-o pe strada. Cealalta jumatate, pe o banca, aproape de niste cosuri de gunoi - deci, junk food eaten close to the junk. Ma uit in dreapta-vad o biserica veche. In stanga-o cladire nu prea inalta, imbracata intr-un fel de dantela de ghips. In fata mea, un zid foarte ciudat, cu multe unghiuri, care pare sa se aplece sub greutatea unui acoperis ascutit. Ca sa fie atmosfera cat mai placuta, aveam si muzica ambientala-ceva pasarele cantatoare zburau deasupra. Pe aleea din fata mea a trecut un tip. A luat-o in dreapta. Apoi, a aparut o femeie. Din curtea cladirii dantelate a latrat un catel minuscul, care n-a vrut sa ma observe pe mine. Doi indragostiti au avut parte de acelasi latrat calduros. Tipa s-a speriat rau de tot - sau doar a vrut sa se apropie mai mult de tip, si n-avea alt pretext.
Dupa ce am terminat toata punga de chips-uri, care n-aveau in nici un caz gustul inscriptionat pe punga, m-am dus la alt supermarket. Mi-am luat o prajitura. La casa-surpriza! Costa mai mult decat scria pe raft. Cum ramasesem fara bani, am lasat-o acolo. M-am intors inapoi, la un magazin din spatele supermarketului vechi. Am gasit cele mai ieftine snacks-uri. Am asteptat in zadar sa mi se dea bon.
In drum spre casa, am mancat toata punga. Acum, ori m-am deprimat prea tare si am tendinte suicidale, ori mancarea junk creeaza dependenta. Ramane de vazut. (Bine ca nu mai mananc pizza semipreparata).
Trec si eu prin tot ce trece generatia mea. Junk-food addiction, TV-mania, computer madness. ?Sunt si eu o membra de vaza a societatii de consum. Nu-s mandra de asta, dimpotriva.
Junk food. M-am gandit mult la aceste doua cuvinte. Si iata ce a iesit:
Marii producatori de junk food ne considera pe noi, cumparatorii, niste junkyards. La randul nostru, ne acceptam conditia impusa, cumparam produsele, si ne transformam in junkyards ambulante. Pentru ca nu mai avem timp pentru noi insine - sau pentru ca nu vrem sa ne gasim timp - acceptam tot ceea ce ni se da, daca-i ready made. Deci, suntem si noi vinovati, pentru ca acceptam sa ne autodistrugem. Si pentru ca am uitat sa mai gandim, si luam tot felul de idei de-a gata. Sau semipreparate. Whatever.
vineri, 28 martie 2008
Ceva speculatii psihologice
Despre el si nu numai. Azi a fost groaznic de linistit. Am crezut ca e bolnav. Poate trece doar through some growing pains. S-o fi maturizand, nu stiu daca asta o fi bine sau o fi rau pentru mine. O fi obosit... sau s-a gandit si el sa devina om serios - viitor doctor, ce mai!
E prea tacut. I s-a spus ca vorbeste prea mult si ca spune numai prostii. O fi procesat in subconstient tot ce i-am zis eu - si restul lumii - si acum, pune in practica. Incearca sa faca impresie - bine, asta incearca de cand e el, numai ca acum se chinuie sa faca impresie buna. Reuseste - ca lumea se plictisise de el, in ipostaza de macho man si mister congeniality - n-a renuntat nici la astea, cred ca le-a trecut pe un plan secundar.
Banuiesc ca schimbarea lui e provocata de o influenta (foarte) feminina. E vorba de una din rivalele mele, cea mai cuceritoare din toate. Plina de carisma si de o inocenta pe care eu o banuiesc prefacuta, e o miss perfection - genul de persoane pe care eu il detest. Totusi, nu pot sa nu-i recunosc unele merite - e foarte ambitioasa, razbatatoare si stie ce vrea. O fi adversara mea, dar nu prea pot s-o invidiez. Inca simt ca ma invidiaza - acum, chiar ca nu are niciun motiv.
Mi se pare mie, sau isi deghizeaza si vocea, si intentiile, doar ca sa fie acceptata? O percep atat de falsa, ca o papusa de plastic, cu personalitate de cauciuc flexibil. (Si eu sunt adaptabila, incerc sa-i fac pe ceilalti sa se deschida, dar imi sustin parerile, nu ma las influentata. Poate nu am atata simt comun ca ea.) Oricum, nu-si traieste viata, doar simuleaza.
Azi, mi s-a spus ca sunt dificila. Asa e. Mi-o asum. Sunt dificila, dar nu imposibila.
Nu inteleg de ce prietena lui ma evita. Doar am facut tot posibilul s-o conving ca el nu ma intereseaza. Cred ca sufera de gelozie cronica. Evita aproape pe toata lumea. O sa-mi fie ingrozitor de greu sa-i castig increderea. Merita sa incerc.
Mai ales ca acum nu tin neaparat sa-l cuceresc. Mi-as dor sa fim "just friends". Si sper sa-si doreasca si el asta. Deocamdata, dupa ce ne-am respins si ne-am insultat reciproc timp de 6 luni incheiate, ne ignoram aproape total.
E prea tacut. I s-a spus ca vorbeste prea mult si ca spune numai prostii. O fi procesat in subconstient tot ce i-am zis eu - si restul lumii - si acum, pune in practica. Incearca sa faca impresie - bine, asta incearca de cand e el, numai ca acum se chinuie sa faca impresie buna. Reuseste - ca lumea se plictisise de el, in ipostaza de macho man si mister congeniality - n-a renuntat nici la astea, cred ca le-a trecut pe un plan secundar.
Banuiesc ca schimbarea lui e provocata de o influenta (foarte) feminina. E vorba de una din rivalele mele, cea mai cuceritoare din toate. Plina de carisma si de o inocenta pe care eu o banuiesc prefacuta, e o miss perfection - genul de persoane pe care eu il detest. Totusi, nu pot sa nu-i recunosc unele merite - e foarte ambitioasa, razbatatoare si stie ce vrea. O fi adversara mea, dar nu prea pot s-o invidiez. Inca simt ca ma invidiaza - acum, chiar ca nu are niciun motiv.
Mi se pare mie, sau isi deghizeaza si vocea, si intentiile, doar ca sa fie acceptata? O percep atat de falsa, ca o papusa de plastic, cu personalitate de cauciuc flexibil. (Si eu sunt adaptabila, incerc sa-i fac pe ceilalti sa se deschida, dar imi sustin parerile, nu ma las influentata. Poate nu am atata simt comun ca ea.) Oricum, nu-si traieste viata, doar simuleaza.
Azi, mi s-a spus ca sunt dificila. Asa e. Mi-o asum. Sunt dificila, dar nu imposibila.
Nu inteleg de ce prietena lui ma evita. Doar am facut tot posibilul s-o conving ca el nu ma intereseaza. Cred ca sufera de gelozie cronica. Evita aproape pe toata lumea. O sa-mi fie ingrozitor de greu sa-i castig increderea. Merita sa incerc.
Mai ales ca acum nu tin neaparat sa-l cuceresc. Mi-as dor sa fim "just friends". Si sper sa-si doreasca si el asta. Deocamdata, dupa ce ne-am respins si ne-am insultat reciproc timp de 6 luni incheiate, ne ignoram aproape total.
joi, 27 martie 2008
A murit George Pruteanu
si o data cu el, unul din idolii copilariei mele. Odihneasca-se in pace.
Acum, imi amintesc de emisiunea lui-Doar o vorba sat-i mai spun-de la TVR. Pe atunci, eram fana Pruteanu, asa cum altii erau fani Andre.
Obsesia mea pentru acest om a continuat si in adolescenta. Cand am aflat ca are site, i-am scris un mesaj in guest-book, pe un ton naiv si adolescentin. Era prima mea confidenta online. Am primit si raspuns, un raspuns care m-a emotionat, dar care mi-a dat si certitudini.
Pentru prima oara, vorbeam cu cineva care aparuse la TV - practic, intrasem in legatura cu o vedeta autohtona. I-am trimis ceva versuri, de care nu a fost prea multumit, dar asta nu m-a oprit din scris, dimpotriva, m-a stimulat sa merg mai departe.
Mi-e dor de el, cu toate ca nu l-am cunoscut decat prin intermediul unor ecrane. El e cel care mi-a insuflat-indirect-pasiunea pentru limba romana, pentru mitologie si pentru toate stiintele umaniste. Imi pare rau de pierderea lui. Dumnezeu sa-l ierte si sa-i fie tarana usoara.
Acum, imi amintesc de emisiunea lui-Doar o vorba sat-i mai spun-de la TVR. Pe atunci, eram fana Pruteanu, asa cum altii erau fani Andre.
Obsesia mea pentru acest om a continuat si in adolescenta. Cand am aflat ca are site, i-am scris un mesaj in guest-book, pe un ton naiv si adolescentin. Era prima mea confidenta online. Am primit si raspuns, un raspuns care m-a emotionat, dar care mi-a dat si certitudini.
Pentru prima oara, vorbeam cu cineva care aparuse la TV - practic, intrasem in legatura cu o vedeta autohtona. I-am trimis ceva versuri, de care nu a fost prea multumit, dar asta nu m-a oprit din scris, dimpotriva, m-a stimulat sa merg mai departe.
Mi-e dor de el, cu toate ca nu l-am cunoscut decat prin intermediul unor ecrane. El e cel care mi-a insuflat-indirect-pasiunea pentru limba romana, pentru mitologie si pentru toate stiintele umaniste. Imi pare rau de pierderea lui. Dumnezeu sa-l ierte si sa-i fie tarana usoara.
Personal Junk Food Day
Azi, m-am hotarat sa sarbatoresc, in stil american - adica completely mindless, in the "Feel good, feel good, it's the same old saying/Feel good, feel good, don't have no more brains" way - un alt fel de "zi a exceselor" (despre asta o sa vorbesc intr-o alta postare. Pana atunci, va las sa va stoarceti mintea, my dear gentle readers, poate ghiciti ce-i cu ziua asta). M-am gandit sa fac un autoexperiment, urmand exemplul lui Santorio Santorio. Mi-am luat o pizza-din aia, congelata si reincalzita, cu sunca si ciuperci si aluat moale - nu-i dau denumirea, ca nu fac reclama gratis pe blog. Nu stiu cate calorii are, dar nu tine deloc de foame. Are muuuuullllta sare. Clar - ma va ajuta sa-mi formez ceva placi de aterom.
In seara asta, am fost in Billa. Ca sa continuu experimentul, mi-am luat o punga de chipsuri. N-am citit ce scria pe ea, ca sa nu ma sperii, Doamne fereste, si sa nu-mi iasa experimentul. Pe urma, mi-am luat de pe alt raft si biscuiti sarati din aia, sweet, hot and sour. Cand am ajuns la casa, in fata mea, o tipa foarte bine imbracata in blugi negri, vopsiti cu auriu, cu 2 suvite aurii aproape invizibile, intr-un par negru-corb, cu suvite roz-mov-rosu pe frunte (nu stiu nici acum ce vopsea a folosit. Cu atat mai putin, ce culoare era) punea pe banda magnetica mult mai multe produse junk si -culmea! niste grapefruit-uri (ca sa contracareze efectele mancarii junk cu ele, probabil). In spatele meu, un copil-cersetor, care mirosea teribil a nespalat. Avea in mana o punga de snacks-uri cu pizza. Ma gandeam ca o sa-l tenteze punga mea de chips-uri si stateam cu ochii pe el. Tineam o mana pe buzunarul stang-acolo aveam mobilul, si ma temeam ca voi ramane fara...
Dar nu s-a intamplat asa. Am plecat acasa, alive and well, si am mancat-pe strada, ca o boschetara - si biscutiti, si chipsuri. Inca n-am murit. Cum inca am tendinte autodistructive, acum ascult Nirvana la maxim.
In seara asta, am fost in Billa. Ca sa continuu experimentul, mi-am luat o punga de chipsuri. N-am citit ce scria pe ea, ca sa nu ma sperii, Doamne fereste, si sa nu-mi iasa experimentul. Pe urma, mi-am luat de pe alt raft si biscuiti sarati din aia, sweet, hot and sour. Cand am ajuns la casa, in fata mea, o tipa foarte bine imbracata in blugi negri, vopsiti cu auriu, cu 2 suvite aurii aproape invizibile, intr-un par negru-corb, cu suvite roz-mov-rosu pe frunte (nu stiu nici acum ce vopsea a folosit. Cu atat mai putin, ce culoare era) punea pe banda magnetica mult mai multe produse junk si -culmea! niste grapefruit-uri (ca sa contracareze efectele mancarii junk cu ele, probabil). In spatele meu, un copil-cersetor, care mirosea teribil a nespalat. Avea in mana o punga de snacks-uri cu pizza. Ma gandeam ca o sa-l tenteze punga mea de chips-uri si stateam cu ochii pe el. Tineam o mana pe buzunarul stang-acolo aveam mobilul, si ma temeam ca voi ramane fara...
Dar nu s-a intamplat asa. Am plecat acasa, alive and well, si am mancat-pe strada, ca o boschetara - si biscutiti, si chipsuri. Inca n-am murit. Cum inca am tendinte autodistructive, acum ascult Nirvana la maxim.
The answer, my friend,...
... is blowing in the wind... though there is no wind in this big-small city I have started to inhabit. I need, anyway, to be winded up a bit. Like dust in the wind, I'm carrying myself on the streets, busy, bored and tired. yet with a big smile on my face. Inside my heart-the wind of love... and the wind of change... my bad old days-oh, now, they are all gone with the wind-let-s hope.
miercuri, 26 martie 2008
Terapie de soc
...si viata undercover. Multe cuvinte tinute departe de restul lumii. Incarcerate, chiar. Pana isi pierd vlaga. Ganduri ascunse, hidden within a flower worn on nobody's breast (asta, ca sa o parafrazez pe Emily Dickinson). Si, cand floarea se va deschide, gandurile vor zbura departe, undeva intre sufletul meu si sufletele celorlalti. Dar ceilalti nu vor vrea sa vada decat suprafata gandurilor, si nu vor intelege nimic.
Asa cum nu inteleg nici acum.
It's spring time. Au inflorit copacii, si oamenii, si cainii. S-a deschis cerul, si soarele a coborat pe pamant. Ca un rege Midas, a imbracat in aur cateva fire de iarba, apoi s-a inaltat inapoi la cer.
N-am timp de descrieri. Am prea multe de facut. Tocmai de asta nu fac nimic.
Asa cum nu inteleg nici acum.
It's spring time. Au inflorit copacii, si oamenii, si cainii. S-a deschis cerul, si soarele a coborat pe pamant. Ca un rege Midas, a imbracat in aur cateva fire de iarba, apoi s-a inaltat inapoi la cer.
N-am timp de descrieri. Am prea multe de facut. Tocmai de asta nu fac nimic.
marți, 25 martie 2008
Sa renunt, sa nu renunt...
...ma iubeste, nu ma iubeste... Mi-ar trebui un buchet de flori-de la el, bineinteles-ca sa aflu. As vrea sa spun ca nu ma mai intereseaza, dar as minti. Il iubesc mai mult ca niciodata. Ma folosesc, totusi, de el.
Ma calca pe nervi. E agresiv. Il plac, inca. As vrea sa-l pot infrunta, ca la inceput. Nu mai sunt in stare. Sau poate am dobandit oarecare intelepciune.
Las lucrurile asa cum sunt. Caut o alta iubire. Atat.
Ma calca pe nervi. E agresiv. Il plac, inca. As vrea sa-l pot infrunta, ca la inceput. Nu mai sunt in stare. Sau poate am dobandit oarecare intelepciune.
Las lucrurile asa cum sunt. Caut o alta iubire. Atat.
miercuri, 19 martie 2008
O mare hotarare
pe care am luat-o pe ascuns de toata lumea. Nu voi spune nimanui, pana nu voi termina ce voi incepe (chiar daca nu-mi sta in fire). Cu alte cuvinte, pauza de blogging.
marți, 18 martie 2008
Nimic deosebit...
...doar o raza de lumina, slaba si fugara, pe cerul intunecat al zilei de azi. Azi - semiplain day... I laughed out loud, I lost myself in words, then fell tired - si acum, incerc sa-mi alung oboseala. Ma asteapta "the great unknown".
luni, 17 martie 2008
duminică, 16 martie 2008
sâmbătă, 15 martie 2008
Leapsa de la Arisme
Merita sa incerc...nu tiu daca o s-o dau mai departe.
1. Pune Winamp-ul pe shuffle.
2. Apasă forward pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei pentru răspuns, chiar dacă nu are sens. NU TRIŞA!
4. Scrie cu bold întrebările şi răspunsurile, apoi comentează modul în care răspunsul se potriveşte cu întrebarea.
5. Dă-l mai departe la 5 persoane.
1. Cum te simţi azi?
Chopin-Nocturne, E flat major (deci, clasica si invechita, the same old vintage girl in her long grey coat, si cam nocturna, pentru ca nu prea dorm noaptea, ce-i drept).
2. Vei ajunge departe în viaţă?
Billy Idol-Sweet Sixteen (am trecut deja de sixteen, am 20 (sau 5), sau, daca ar fi sa interpretez altfel, as spune ca mai am 16 ani (dulci) de trait)
3. Cum te văd prietenii tăi?
Scorpions-Catch your train (sunt mereu in intarziere, deci ei cred ca o sa pierd si trenul...vietii? "Don't miss your train" si inca niste versuri care chiar mi se potrivesc :"And if you lie to be another/A differrent man, a better lover" - deci, se vede treaba ca se vede ca disimulez...)
4. Te vei căsători vreodată?
C&C Music Factory - Go For It (merita sa incerc, adica sa fac eu primul pas? Si de ce nu?)
5. Care e povestea vieţii tale?
Sarah Brightman-Deliver me (da, "Deliver me out of my sadness", chiar am nevoie sa fiu eliberata de temeri si de depresie, "All of my life I was in hiding"-so, so true, si am nevoie de o iubire eliberatoare - whatsoever).
6. Cum era în liceu?
Smokie &Roy Chubby Brown-Who the Fuck Is Alice (o parodie de liceu, adica, si lots and lots of fuck, si 0% interactiune cu colegii).
7. Cum poti avansa în viaţă?
Enya-Nu stiu titlul (incet, pe ritmul melodiei, probabil... "the sky above is blue")
8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Ada Milea-Student la medicina (ca is studenti la medicina? What the fuck? Sau ca is eu studenta la medicina si am prieteni studenti la cu totul altceva?)
9. Ce se preconizează pentru weekend?
Enya-Iar nu stiu titlul ("All days come from one day", You cannot change what's over" "One way leads to diamonds, one way leads to coal", probabil inspirational weekend - timp pentru raspunsuri, pentru propria regasire... "to find who you are")
11. Cum iţi merge în viaţă?
Chris Norman & Susy Quattro - Stumblin' in ("Our love is a lie" - asa sa fie, oare? ne prefacem amandoi ca ne respingem, si suntem mult prea atrasi unul de altul. De fapt, viata mea e "impiedicata").
12. Ce melodie ţi se va cânta la înmormântare?
Central Base-Axel F (seamana cu Crazy Frog... deci, o melodie vesela... ce soarta ironica am)
13. Cum te vede restul lumii?
Peter Andre-Mysterious Girl (da, indeed mysterious... sa am chiar atata sex-appeal, cum spune melodia? "Mysterious girl, I wanna be close to you"...deci, restul lumii ma doreste...who knows? Atata succes la specimenele masculine? De unde? Sunt doar misterioasa si atat)
14. Vei avea o viaţă fericită?
Boney M feat Mobi T-Daddy Cool (nu stiu ce sa inteleg din asta. Mixed up life, mai bine).
15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine? :-W
Gallowglass-The Sparven Polska (instrumentala, cel mai probabil, melodie populara, un ritm bittersweet, deci, nu stiu ce sa creada despre mine. Bine. Trec mai departe.)
16. Sunt persoane care te doresc în secret?
Beethoven-Fur Elise (daca ar fi, ar tine secretul pana la capat).
17. Cum să mă fericesc singur?
The Champs-Tequila Juice (da, ma duc sa beau o tequila chiar acum :)) o sa ma simt mai fericita dupa ce ma ametesc)
18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Bon Jovi-Always (sa iubesc mai mult decat pana acum... ce obositor- si sa iubesc toata viata, cu pasiune:).
Si - pentru intrebarile de la http://http://logosrhythm.blogspot.com/ (Arisme):
19. Esti multumit de tine ?
Metallica-My world (aaa..deci sunt, pana la urma, si ar trebui sa fiu eu insami, k "it's my time,now")
20.De ce ai fi in stare?
Ducu Bertzi-Iar nu stiu titlul (in esenta-sa ma indragostesc numai de el, desi melodia este pentru o "ea")
21.Care e cel mai mare vis al tau?
Stefan Banica-Doar un Craciun cu tine (da, vreau un Craciun cu el, dar vreau eu mai multe...skip this)
22.O sa ajungi vreodata sa regreti ceva din trecut?
Within Temptation-The Other Half (of Me)-(my bad side, care, paradoxal, imi da puterea de a merge mai departe).
24.Care ar fi ultima ta mare dorinta?
Scorpions-When Love Kills Love (not to look back in anger any more).
25.Care va fi motivul urmatorului tau succes?
Inner Circle- Ob la di, ob, la da (curgerea neintrerupta a vietii...sau sa ma apuc de cantat)
26.Cum te consideri tu ca prieten?
The Police-Every Breath You Take ("You belong to me" - deci, posesiva)
27.Vei deveni idolul cuiva?
Nightwish-Cadence of Her Last Breath (nu stiu, nici nu-mi doresc)
28.Ce moment va declansa o schimbare in personalitatea ta?
Enya-Ceva cu "What a day to make you a wild child" ("every summer sun, every winter evening")
29.Ce surpriza ti-ar putea oferi destinul?
Art Company-Suzana ("We sit together on the sofa" - oh, my goodness! cand va fi si asta? daca va fi vreodata... )
30.Ce impresie ti-a facut blogul meu pana acum?
Reggaeland-08 (As citi toate postarile-"I wanna feel every beat of your heart"-of your blogging heart.)
1. Pune Winamp-ul pe shuffle.
2. Apasă forward pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei pentru răspuns, chiar dacă nu are sens. NU TRIŞA!
4. Scrie cu bold întrebările şi răspunsurile, apoi comentează modul în care răspunsul se potriveşte cu întrebarea.
5. Dă-l mai departe la 5 persoane.
1. Cum te simţi azi?
Chopin-Nocturne, E flat major (deci, clasica si invechita, the same old vintage girl in her long grey coat, si cam nocturna, pentru ca nu prea dorm noaptea, ce-i drept).
2. Vei ajunge departe în viaţă?
Billy Idol-Sweet Sixteen (am trecut deja de sixteen, am 20 (sau 5), sau, daca ar fi sa interpretez altfel, as spune ca mai am 16 ani (dulci) de trait)
3. Cum te văd prietenii tăi?
Scorpions-Catch your train (sunt mereu in intarziere, deci ei cred ca o sa pierd si trenul...vietii? "Don't miss your train" si inca niste versuri care chiar mi se potrivesc :"And if you lie to be another/A differrent man, a better lover" - deci, se vede treaba ca se vede ca disimulez...)
4. Te vei căsători vreodată?
C&C Music Factory - Go For It (merita sa incerc, adica sa fac eu primul pas? Si de ce nu?)
5. Care e povestea vieţii tale?
Sarah Brightman-Deliver me (da, "Deliver me out of my sadness", chiar am nevoie sa fiu eliberata de temeri si de depresie, "All of my life I was in hiding"-so, so true, si am nevoie de o iubire eliberatoare - whatsoever).
6. Cum era în liceu?
Smokie &Roy Chubby Brown-Who the Fuck Is Alice (o parodie de liceu, adica, si lots and lots of fuck, si 0% interactiune cu colegii).
7. Cum poti avansa în viaţă?
Enya-Nu stiu titlul (incet, pe ritmul melodiei, probabil... "the sky above is blue")
8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Ada Milea-Student la medicina (ca is studenti la medicina? What the fuck? Sau ca is eu studenta la medicina si am prieteni studenti la cu totul altceva?)
9. Ce se preconizează pentru weekend?
Enya-Iar nu stiu titlul ("All days come from one day", You cannot change what's over" "One way leads to diamonds, one way leads to coal", probabil inspirational weekend - timp pentru raspunsuri, pentru propria regasire... "to find who you are")
11. Cum iţi merge în viaţă?
Chris Norman & Susy Quattro - Stumblin' in ("Our love is a lie" - asa sa fie, oare? ne prefacem amandoi ca ne respingem, si suntem mult prea atrasi unul de altul. De fapt, viata mea e "impiedicata").
12. Ce melodie ţi se va cânta la înmormântare?
Central Base-Axel F (seamana cu Crazy Frog... deci, o melodie vesela... ce soarta ironica am)
13. Cum te vede restul lumii?
Peter Andre-Mysterious Girl (da, indeed mysterious... sa am chiar atata sex-appeal, cum spune melodia? "Mysterious girl, I wanna be close to you"...deci, restul lumii ma doreste...who knows? Atata succes la specimenele masculine? De unde? Sunt doar misterioasa si atat)
14. Vei avea o viaţă fericită?
Boney M feat Mobi T-Daddy Cool (nu stiu ce sa inteleg din asta. Mixed up life, mai bine).
15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine? :-W
Gallowglass-The Sparven Polska (instrumentala, cel mai probabil, melodie populara, un ritm bittersweet, deci, nu stiu ce sa creada despre mine. Bine. Trec mai departe.)
16. Sunt persoane care te doresc în secret?
Beethoven-Fur Elise (daca ar fi, ar tine secretul pana la capat).
17. Cum să mă fericesc singur?
The Champs-Tequila Juice (da, ma duc sa beau o tequila chiar acum :)) o sa ma simt mai fericita dupa ce ma ametesc)
18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Bon Jovi-Always (sa iubesc mai mult decat pana acum... ce obositor- si sa iubesc toata viata, cu pasiune:).
Si - pentru intrebarile de la http://http://logosrhythm.blogspot.com/ (Arisme):
19. Esti multumit de tine ?
Metallica-My world (aaa..deci sunt, pana la urma, si ar trebui sa fiu eu insami, k "it's my time,now")
20.De ce ai fi in stare?
Ducu Bertzi-Iar nu stiu titlul (in esenta-sa ma indragostesc numai de el, desi melodia este pentru o "ea")
21.Care e cel mai mare vis al tau?
Stefan Banica-Doar un Craciun cu tine (da, vreau un Craciun cu el, dar vreau eu mai multe...skip this)
22.O sa ajungi vreodata sa regreti ceva din trecut?
Within Temptation-The Other Half (of Me)-(my bad side, care, paradoxal, imi da puterea de a merge mai departe).
24.Care ar fi ultima ta mare dorinta?
Scorpions-When Love Kills Love (not to look back in anger any more).
25.Care va fi motivul urmatorului tau succes?
Inner Circle- Ob la di, ob, la da (curgerea neintrerupta a vietii...sau sa ma apuc de cantat)
26.Cum te consideri tu ca prieten?
The Police-Every Breath You Take ("You belong to me" - deci, posesiva)
27.Vei deveni idolul cuiva?
Nightwish-Cadence of Her Last Breath (nu stiu, nici nu-mi doresc)
28.Ce moment va declansa o schimbare in personalitatea ta?
Enya-Ceva cu "What a day to make you a wild child" ("every summer sun, every winter evening")
29.Ce surpriza ti-ar putea oferi destinul?
Art Company-Suzana ("We sit together on the sofa" - oh, my goodness! cand va fi si asta? daca va fi vreodata... )
30.Ce impresie ti-a facut blogul meu pana acum?
Reggaeland-08 (As citi toate postarile-"I wanna feel every beat of your heart"-of your blogging heart.)
vineri, 14 martie 2008
Injuraturi
Da, si eu injur cateodata. Asa, foarte telegrafic, in English, intr-un mod foarte prozaic si comun ("F... myself" sau doar "F..."). In romaneste, nu am decat o injuratura preferata :"manca-te-ar cainii sa te manance". Culmea e ca e si foarte posibila, la cati caini sunt pe drum...
joi, 13 martie 2008
Azi...
...o zi altfel decat celelalte. Primavara timpurie, totusi, foarte cald, din cauza unui soare agresiv. Azi, eventful day. Scurta plimbare-mai mult pelerinaj. Masiva limpezire de ganduri. Oboseala cumplita. Destainuiri. Stil telegrafic. Enough is enough.
miercuri, 12 martie 2008
Ce ascult azi
Tachineriile lui, rememorate...
Si o melodie, cu toata viata mea cuprinsa in ea (so, I'm not alone. I'm not the only one.)
Metallica - The Unforgiven
http://www.youtube.com/watch?v=5cGvzApDZKI&feature=related
I feel worthless and unforgiven. I still have the power, but not the will to forgive.
Si o melodie, cu toata viata mea cuprinsa in ea (so, I'm not alone. I'm not the only one.)
Metallica - The Unforgiven
http://www.youtube.com/watch?v=5cGvzApDZKI&feature=related
I feel worthless and unforgiven. I still have the power, but not the will to forgive.
Iar, ura....
...sentiment dominant, care nu o sa se transforme in iubire. Da, azi urasc. Urasc toate florile, pentru ca pot sa-si deschida corolele in soare, fara teama (sine timor, ira et studio - sunt plina azi si de ira si de studio - a, si as merge si la un studio, sa ma pozez, altfel decat sunt, sau asa cum sunt, fara machiaj, obosita, trista, trezita prea devreme din somn).
Incerc sa zambesc - acum, mi-am pierdut toata batjocura din zambet. Ochii mi se inchid instantaneu, si capul imi cade pe toate mesele. Mi-e dor de o perna (si de un pat mare, cu cearsafuri de satin, la care pot doar sa visez - lots and lots of daydreaming - that I've been doing all my life).
Si rad, fara forta, dar inca mai rad, de mine si de el (castigat ridendo vitam...cum spuneam).
Scriu mult, fara patos, fara luciditate. Scriu cu mine insami. Ma repet. Nu ma recreez.
N-am chef sa fac nimic util, dar am vointa. Si o sa reusesc. Azi. Nu maine, nu poimaine, cum credeam inainte, cand eram o chronic procrastinator.
Acum, nu pot sa las clipa sa treaca. Sa-mi scriu "carpe diem" pe un perete? Ar fi prea mult. O sa tin minte. O sa repet, pana cand "carpe diem" va face parte din fiinta mea.
Destul pe azi. Am de lucru. Si nu mai am clipe in plus pentru blog. Gata. Carpe diem sine procrastinare....
Incerc sa zambesc - acum, mi-am pierdut toata batjocura din zambet. Ochii mi se inchid instantaneu, si capul imi cade pe toate mesele. Mi-e dor de o perna (si de un pat mare, cu cearsafuri de satin, la care pot doar sa visez - lots and lots of daydreaming - that I've been doing all my life).
Si rad, fara forta, dar inca mai rad, de mine si de el (castigat ridendo vitam...cum spuneam).
Scriu mult, fara patos, fara luciditate. Scriu cu mine insami. Ma repet. Nu ma recreez.
N-am chef sa fac nimic util, dar am vointa. Si o sa reusesc. Azi. Nu maine, nu poimaine, cum credeam inainte, cand eram o chronic procrastinator.
Acum, nu pot sa las clipa sa treaca. Sa-mi scriu "carpe diem" pe un perete? Ar fi prea mult. O sa tin minte. O sa repet, pana cand "carpe diem" va face parte din fiinta mea.
Destul pe azi. Am de lucru. Si nu mai am clipe in plus pentru blog. Gata. Carpe diem sine procrastinare....
marți, 11 martie 2008
Ma indrept...
...si nu ma indrept. Spre pierzanie? Sau spre lumina?
L-am pierdut, sau poate l-am castigat. Nu e al meu. Nici nu va fi.
Si dincolo de tacere, urzea cuvinte grele, sa mi le arunce, in fata tuturor. Nu stia ca isi va primi inapoi toate sagetile, ricosate, cu o putere mai mica, ce-i drept...
De cand scriu eu literar despre el? Oricum, nu merita nimic din ce am eu sa-i ofer, nici nu va primi ceea ce merita.
Nu cunoaste. Nu are setea de a cunoaste. E autosuficient. Si nu are nicio sansa sa fie altfel.
Eu nu sunt (nu MAI sunt) asa. Mi-am regasit incrancenarea de odinioara. Si-culmea! datorita lui!
Celui pe care-l iubesc si il urasc, deopotriva.
Si caruia nu i-as spune niciodata ca il iubesc.
I hate in him what I hate in me. Whatever. Si atat.
L-am pierdut, sau poate l-am castigat. Nu e al meu. Nici nu va fi.
Si dincolo de tacere, urzea cuvinte grele, sa mi le arunce, in fata tuturor. Nu stia ca isi va primi inapoi toate sagetile, ricosate, cu o putere mai mica, ce-i drept...
De cand scriu eu literar despre el? Oricum, nu merita nimic din ce am eu sa-i ofer, nici nu va primi ceea ce merita.
Nu cunoaste. Nu are setea de a cunoaste. E autosuficient. Si nu are nicio sansa sa fie altfel.
Eu nu sunt (nu MAI sunt) asa. Mi-am regasit incrancenarea de odinioara. Si-culmea! datorita lui!
Celui pe care-l iubesc si il urasc, deopotriva.
Si caruia nu i-as spune niciodata ca il iubesc.
I hate in him what I hate in me. Whatever. Si atat.
luni, 10 martie 2008
Iar m-am pierdut...
...pe undeva, prin labirintul vechii vieti. Eu si el-in plin proces de sfidare continua si de conversatie aluziva (si abuziva, ce-i drept... I love word games). El e copil inca, eu as vrea sa (mai) fiu. Gasesc in el tot ceea ce n-am avut niciodata... "Nu, eu n-am fot copil. Niciodata n-am fost copil" spunea un poet, intr-un almanah de duzina, si amintea si de otrava pe care i-au dat-o altii s-o bea, mintindu-l ca e apa vie. Beau otrava, asemenea lui Socrate, insa ma mint singura ca-i apa vie. Otrava e iubirea mea, atat de dulce si de amara. Plina de seve, ca un copac, primavara.
Mi-am pierdut ultimul strop de luciditate, printre picaturile de otrava din paharul care mi-e dat sa-l beau, clipa de clipa, mai ales cand el nu e cu mine. Inca mai cred ca-mi voi recapata limpezimea dinainte, sau voi cunoaste o noua limpezime, si i-o voi impartasi si lui, candva.
L-am ispitit azi, si am aruncat un val de nevinovatie asupra lucrului infaptuit. M-am prefacut ca ma joc, si, in joaca, i-am aruncat un gest mai mult decat necuviincios. L-am speriat. L-am lasat iar fara cuvinte.
Poate ca, in sufletul lui, iubirea se cladeste in tacere. Cine stie....
Mi-am pierdut ultimul strop de luciditate, printre picaturile de otrava din paharul care mi-e dat sa-l beau, clipa de clipa, mai ales cand el nu e cu mine. Inca mai cred ca-mi voi recapata limpezimea dinainte, sau voi cunoaste o noua limpezime, si i-o voi impartasi si lui, candva.
L-am ispitit azi, si am aruncat un val de nevinovatie asupra lucrului infaptuit. M-am prefacut ca ma joc, si, in joaca, i-am aruncat un gest mai mult decat necuviincios. L-am speriat. L-am lasat iar fara cuvinte.
Poate ca, in sufletul lui, iubirea se cladeste in tacere. Cine stie....
duminică, 9 martie 2008
Viata noua
Cladita pe temeliile vechii vieti. Cu acelasi suflet - dezbracat, insa, de o camasa prea stramta si lipsita de culori - urban camouflage, pentru oamenii unui mic oras mare, in care traiesc. Cu aceeasi privire-taioasa, bisturiu de disecat fiecare fiinta cu care se incruciseaza.
Viata noua, irosita in reverie. Si in contemplarea propriului dezastru. Cu luciditate (???necaracteristica), cu seninatate (invatata sau (re)descoperita) si, mai ales, cu zambet larg (ridendo castigat vitam-sa fie acuzativ? sau nominativ? ca in latina "castigare" nu e la diateza reflexiva).
Fiecare zi e o flacara de iad (care-mi deschide-sper-drumul spre un rai pe care-l doresc cu toata fiinta, dar de care ma sfiesc sa ma apropii). Ii privesc stralucirea si nu ma pierd in arsura.
Cine stie....poate exista si o pedagogie a durerii. O vindecare a inimii prin suferinta. Sau o voluptate a suferintei, a urcusului anevoios, printre spini (care sfasie carnea, si care nu cunosc nici mila, nici indurarea) si prin spini, pe pietre taioase, prin rapi care se prabusesc sub greutatea celui care urca, mereu, neistovit, spre fericire.
Sau poate ca fericirea nu este, ci este doar anticipatia fericirii, care naste bucuria.
Deci, ca sa adun tot ce-am spus pana acum, as putea spune (de ce atata nehotarare, si atata "poate", in locul lui "este"?) ca noua mea viata e un fel de viata veche reciclata, dar impregnata de fericire.
Iar mi-am pierdut pamantul de sub picioare. Plutesc liber prin blogosfera (si nu mi-e frica de cadere). Trec de la un stil la altul, cu o usurinta de care ma mir si eu. Dar nu ma mai sperii.
Azi e 9 martie, trist si incarcat cu nori de ploaie, care ameninta sa se reverse. Un soare anemic-inca auriu, fara caldura, doar cu un fel de zambet, daca ar fi sa-l antropomorfizez.
Printre blocurile gri, nimic altceva decat asfalt, la fel de gri (principiul asorte-ului). Nori gri...si ....ce mai urmeaza? Soare gri....
Si eu, cu bluza gri, in fata unui PC cu multe nuante de - ati ghicit - gri...
Am nevoie de natura, ca sa devin....
Ce? Pot sa devin? Sau trebuie doar sa fiu?
Numai ca natura e prea departe. Aici, n-am parte decat de o versiune condensata, artificiala chiar - iarba putina, ronduri de flori pline de praf si de fumul masinilor, cativa copaci, care isi asteapta sorocul de taiere. Daca nu merg eu la munte...
Nu vine muntele la mine. Ca nu-s Mahomed.
Am citit filosofie azi (se vede, se simte, se aude prin blog). Si ascult Pink Floyd-High Hopes. Simt nevoia s-o si impart...dar mai bine cautati pe youtube, gentle readers, even though you may not be so gentle after all.
Bine, dau un link....
http://www.youtube.com/watch?v=8ioavsW0tgI
inutil de altfel.
Viata noua, irosita in reverie. Si in contemplarea propriului dezastru. Cu luciditate (???necaracteristica), cu seninatate (invatata sau (re)descoperita) si, mai ales, cu zambet larg (ridendo castigat vitam-sa fie acuzativ? sau nominativ? ca in latina "castigare" nu e la diateza reflexiva).
Fiecare zi e o flacara de iad (care-mi deschide-sper-drumul spre un rai pe care-l doresc cu toata fiinta, dar de care ma sfiesc sa ma apropii). Ii privesc stralucirea si nu ma pierd in arsura.
Cine stie....poate exista si o pedagogie a durerii. O vindecare a inimii prin suferinta. Sau o voluptate a suferintei, a urcusului anevoios, printre spini (care sfasie carnea, si care nu cunosc nici mila, nici indurarea) si prin spini, pe pietre taioase, prin rapi care se prabusesc sub greutatea celui care urca, mereu, neistovit, spre fericire.
Sau poate ca fericirea nu este, ci este doar anticipatia fericirii, care naste bucuria.
Deci, ca sa adun tot ce-am spus pana acum, as putea spune (de ce atata nehotarare, si atata "poate", in locul lui "este"?) ca noua mea viata e un fel de viata veche reciclata, dar impregnata de fericire.
Iar mi-am pierdut pamantul de sub picioare. Plutesc liber prin blogosfera (si nu mi-e frica de cadere). Trec de la un stil la altul, cu o usurinta de care ma mir si eu. Dar nu ma mai sperii.
Azi e 9 martie, trist si incarcat cu nori de ploaie, care ameninta sa se reverse. Un soare anemic-inca auriu, fara caldura, doar cu un fel de zambet, daca ar fi sa-l antropomorfizez.
Printre blocurile gri, nimic altceva decat asfalt, la fel de gri (principiul asorte-ului). Nori gri...si ....ce mai urmeaza? Soare gri....
Si eu, cu bluza gri, in fata unui PC cu multe nuante de - ati ghicit - gri...
Am nevoie de natura, ca sa devin....
Ce? Pot sa devin? Sau trebuie doar sa fiu?
Numai ca natura e prea departe. Aici, n-am parte decat de o versiune condensata, artificiala chiar - iarba putina, ronduri de flori pline de praf si de fumul masinilor, cativa copaci, care isi asteapta sorocul de taiere. Daca nu merg eu la munte...
Nu vine muntele la mine. Ca nu-s Mahomed.
Am citit filosofie azi (se vede, se simte, se aude prin blog). Si ascult Pink Floyd-High Hopes. Simt nevoia s-o si impart...dar mai bine cautati pe youtube, gentle readers, even though you may not be so gentle after all.
Bine, dau un link....
http://www.youtube.com/watch?v=8ioavsW0tgI
inutil de altfel.
joi, 6 martie 2008
miercuri, 5 martie 2008
Si el a cazut...
...in dragoste sau in disperare. Acum, cand sufletul meu renaste din disperare, ca pasarea Phoenix din cenusa, sufletul lui cade in tacere, de undeva, dintre cuvintele imprastiate, subtiri ca norii, de care incercase atata timp sa se tina acolo, sus. Incearca sa-si lase vorbele slobode, dar, dupa fiecare cuvant, se ascunde o piedica invizibila. Privirea lui, scaldata in lumina care, mai inainte, fusese in ochii mei, se apropie, sfios, de chipul meu. Si eu imi las ochii in ochii lui minunati si negri, scaldati intr-o infinita noapte, apoi imi ascund ochii in ochii altuia. Sau mangai cu privirea chipul unei alte fete, asa, doar ca sa ma prefac ca o observ, ca-i daruiesc o privire (macar atat, daca nu un cuvant).
Sufletul lui inchide lacrimi, care se zbat, fara sa treaca in ochii lui. Isi acunde plansul intr-un ras deschis, muzical, care mai are si sunete de lacrima. Ca un bulgare de aur, sufletul lui capata stralucire in focurile dragostei.
Si eu am cazut inapoi in cer, ca un Icarus intors. El a cazut in marea deznadejdii si a incertitudinii. In adancurile sufletului lui, pe care nu le cunoscuse, inainte de mine.
Oare va mai sti sa se inalte spre fericirea din care a cazut? Sau a pierdut pentru totdeauna cerul?
O sa-l invat si pe el, vreodata, sa gaseasca iubirea in fiecare fir de iarba si in fiecare strop de ploaie, sau se va multumi mereu sa iubeasca doar chipurile femeilor?
A cazut? Sau se va ridica, iar, inger cu aripi diafane, dintre muritori?
Sufletul lui inchide lacrimi, care se zbat, fara sa treaca in ochii lui. Isi acunde plansul intr-un ras deschis, muzical, care mai are si sunete de lacrima. Ca un bulgare de aur, sufletul lui capata stralucire in focurile dragostei.
Si eu am cazut inapoi in cer, ca un Icarus intors. El a cazut in marea deznadejdii si a incertitudinii. In adancurile sufletului lui, pe care nu le cunoscuse, inainte de mine.
Oare va mai sti sa se inalte spre fericirea din care a cazut? Sau a pierdut pentru totdeauna cerul?
O sa-l invat si pe el, vreodata, sa gaseasca iubirea in fiecare fir de iarba si in fiecare strop de ploaie, sau se va multumi mereu sa iubeasca doar chipurile femeilor?
A cazut? Sau se va ridica, iar, inger cu aripi diafane, dintre muritori?
duminică, 2 martie 2008
El si restul lumii
El e ca un puzzle de 1000 de piese; niciodata nu-l pot reconstitui. Ea-adica da, mai este una, si eu is o biata latura de triunghi conjugal-e ca un biletel roz.
De fapt, nici nu cred ca-i vorba de un triunghi conjugal; e un potential poligon conjugal aici, cu multiple laturi, unghiuri, cercuri inscrise in diferite figuri geometrice. Eu nu stiu daca ma aflu in centru sau pe la vreo margine. Sau sunt excentrica, necircumscrisa (si necircumcisa).
Pe A n-o cunosc de prea mult timp, dar am vazut destule la ea ca sa-mi fac o parere. E o femeie fatala, care pozeaza in copil. Atat.
B e numai venin; se va intoxica cu propriile secretii, ca o vipera care-si musca limba.
C e liniara (era sa zic patrata, dar azi nu jignesc pe nimeni; prietenii stiu de ce). E extrem de retinuta; cred ca e timida.
D e o masca f bine aleasa. Atat. Joaca teatru in cel mai inabil mod posibil. Nu stiu ce o face atat de credibila pentru restul lumii.
E e un fel de arc perpetuum mobile, care sare dintr-o stare in alta.
F e o tarfa cu aroma de copil.
G e tafnoasa. Atat. Si nimic mai mult.
H e superficiala, dar are multa rabdare. Nothing more.
I - copil blond, candid. Usoare urme de femeie.
J - discretie, feminitate, seriozitate. Plus barfa, asa, de convenienta.
K - e km sweet. Love struck (me, not him).
Si restul? Ce multi sunt...
In episodul urmator, fi-va continuare? Sau reluare? Lista e si asa cam lunga.
De fapt, nici nu cred ca-i vorba de un triunghi conjugal; e un potential poligon conjugal aici, cu multiple laturi, unghiuri, cercuri inscrise in diferite figuri geometrice. Eu nu stiu daca ma aflu in centru sau pe la vreo margine. Sau sunt excentrica, necircumscrisa (si necircumcisa).
Pe A n-o cunosc de prea mult timp, dar am vazut destule la ea ca sa-mi fac o parere. E o femeie fatala, care pozeaza in copil. Atat.
B e numai venin; se va intoxica cu propriile secretii, ca o vipera care-si musca limba.
C e liniara (era sa zic patrata, dar azi nu jignesc pe nimeni; prietenii stiu de ce). E extrem de retinuta; cred ca e timida.
D e o masca f bine aleasa. Atat. Joaca teatru in cel mai inabil mod posibil. Nu stiu ce o face atat de credibila pentru restul lumii.
E e un fel de arc perpetuum mobile, care sare dintr-o stare in alta.
F e o tarfa cu aroma de copil.
G e tafnoasa. Atat. Si nimic mai mult.
H e superficiala, dar are multa rabdare. Nothing more.
I - copil blond, candid. Usoare urme de femeie.
J - discretie, feminitate, seriozitate. Plus barfa, asa, de convenienta.
K - e km sweet. Love struck (me, not him).
Si restul? Ce multi sunt...
In episodul urmator, fi-va continuare? Sau reluare? Lista e si asa cam lunga.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
