....si izbeste-mi/Tampla de stele, pana cand/Lumea mea prelunga si in nesfarsire/Se face coloana sau altceva/Mult mai inalt si mult mai curand" (Nichita Stanescu-Cantec).
De atata iubire (da, exista iubire, am descoperit-o de mult, chiar daca-s fucked up, am trait, am iubit, pe undeva, pe la marginea vietii, departe de tumult), am inceput sa ma schimb. Bine, eu is tot fucked-up, tot intoarsa pe dos, tot zapacita, penibila (paroxistic de penibila, cateodata). Dar incep sa devin (ca omul nu este, ci devine, in fiecare clipa, altceva - iar bat campii, ca de obicei, numai ca vorbesc mai putin in engleza - o sa incep sa invat germana si inca o limba straina - una din materiile de facultate care-mi dau batai de cap) alta, mai gura sparta (a.k.a. loudmouth, loudheart, loud!!! just loud!!!), mai cu sufletul pe afara, cu gesturi mai largi, mai deschise. Ma bucur de fiecare clipa, ca niciodata. Simt ca am gasit ceea ce cautam de mult. Iubire!!! Iubire!!! Iubire!!! Ce cuvant minunat! (the fucked-up girl still believes in wonders, by the way. And she is ready to become, again, innocent. An innocent fucked-up).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu