Azi, m-am hotarat sa sarbatoresc, in stil american - adica completely mindless, in the "Feel good, feel good, it's the same old saying/Feel good, feel good, don't have no more brains" way - un alt fel de "zi a exceselor" (despre asta o sa vorbesc intr-o alta postare. Pana atunci, va las sa va stoarceti mintea, my dear gentle readers, poate ghiciti ce-i cu ziua asta). M-am gandit sa fac un autoexperiment, urmand exemplul lui Santorio Santorio. Mi-am luat o pizza-din aia, congelata si reincalzita, cu sunca si ciuperci si aluat moale - nu-i dau denumirea, ca nu fac reclama gratis pe blog. Nu stiu cate calorii are, dar nu tine deloc de foame. Are muuuuullllta sare. Clar - ma va ajuta sa-mi formez ceva placi de aterom.
In seara asta, am fost in Billa. Ca sa continuu experimentul, mi-am luat o punga de chipsuri. N-am citit ce scria pe ea, ca sa nu ma sperii, Doamne fereste, si sa nu-mi iasa experimentul. Pe urma, mi-am luat de pe alt raft si biscuiti sarati din aia, sweet, hot and sour. Cand am ajuns la casa, in fata mea, o tipa foarte bine imbracata in blugi negri, vopsiti cu auriu, cu 2 suvite aurii aproape invizibile, intr-un par negru-corb, cu suvite roz-mov-rosu pe frunte (nu stiu nici acum ce vopsea a folosit. Cu atat mai putin, ce culoare era) punea pe banda magnetica mult mai multe produse junk si -culmea! niste grapefruit-uri (ca sa contracareze efectele mancarii junk cu ele, probabil). In spatele meu, un copil-cersetor, care mirosea teribil a nespalat. Avea in mana o punga de snacks-uri cu pizza. Ma gandeam ca o sa-l tenteze punga mea de chips-uri si stateam cu ochii pe el. Tineam o mana pe buzunarul stang-acolo aveam mobilul, si ma temeam ca voi ramane fara...
Dar nu s-a intamplat asa. Am plecat acasa, alive and well, si am mancat-pe strada, ca o boschetara - si biscutiti, si chipsuri. Inca n-am murit. Cum inca am tendinte autodistructive, acum ascult Nirvana la maxim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu