marți, 11 martie 2008

Ma indrept...

...si nu ma indrept. Spre pierzanie? Sau spre lumina?
L-am pierdut, sau poate l-am castigat. Nu e al meu. Nici nu va fi.
Si dincolo de tacere, urzea cuvinte grele, sa mi le arunce, in fata tuturor. Nu stia ca isi va primi inapoi toate sagetile, ricosate, cu o putere mai mica, ce-i drept...
De cand scriu eu literar despre el? Oricum, nu merita nimic din ce am eu sa-i ofer, nici nu va primi ceea ce merita.
Nu cunoaste. Nu are setea de a cunoaste. E autosuficient. Si nu are nicio sansa sa fie altfel.
Eu nu sunt (nu MAI sunt) asa. Mi-am regasit incrancenarea de odinioara. Si-culmea! datorita lui!
Celui pe care-l iubesc si il urasc, deopotriva.
Si caruia nu i-as spune niciodata ca il iubesc.
I hate in him what I hate in me. Whatever. Si atat.

Niciun comentariu: