luni, 10 martie 2008

Iar m-am pierdut...

...pe undeva, prin labirintul vechii vieti. Eu si el-in plin proces de sfidare continua si de conversatie aluziva (si abuziva, ce-i drept... I love word games). El e copil inca, eu as vrea sa (mai) fiu. Gasesc in el tot ceea ce n-am avut niciodata... "Nu, eu n-am fot copil. Niciodata n-am fost copil" spunea un poet, intr-un almanah de duzina, si amintea si de otrava pe care i-au dat-o altii s-o bea, mintindu-l ca e apa vie. Beau otrava, asemenea lui Socrate, insa ma mint singura ca-i apa vie. Otrava e iubirea mea, atat de dulce si de amara. Plina de seve, ca un copac, primavara.
Mi-am pierdut ultimul strop de luciditate, printre picaturile de otrava din paharul care mi-e dat sa-l beau, clipa de clipa, mai ales cand el nu e cu mine. Inca mai cred ca-mi voi recapata limpezimea dinainte, sau voi cunoaste o noua limpezime, si i-o voi impartasi si lui, candva.
L-am ispitit azi, si am aruncat un val de nevinovatie asupra lucrului infaptuit. M-am prefacut ca ma joc, si, in joaca, i-am aruncat un gest mai mult decat necuviincios. L-am speriat. L-am lasat iar fara cuvinte.
Poate ca, in sufletul lui, iubirea se cladeste in tacere. Cine stie....

Niciun comentariu: