Dacă pozele-ar vorbi...

...ar fi de-a dreptul catastrofal (dacă ne gândim la pozele din Payboy, de pildă).
Se vede clar că mi-am călcat cu fierul pe circumvoluţiuni, aşa, just to fit in-pe bune! Am ajuns într-o stare de nebinecuvântată ignoranţă. Nu mă simt bine deloc aşa. Nu-ş la cât mi-a scăzut IQ-ul, dar dacă am ajuns să ascult azi manele, înseamnă că am ajuns jos de tot.
Am început cu junk food, acum, am ajuns la junk music. Mai scriu şi junk poetry, pe deasupra. Mi s-a dus toată bruma de feeling şi de talent pe care o aveam.
Sunt placidă şi pasivă, pentru a nu-ş câta oară în viaţa mea. Poate că devin, cu adevărat, femeie. I'm falling in and out of love, aceeaşi iubire chinuitoare, care m-a epuizat, dar care mi-a dat şi energie. I still need to get a life, chiar dacă am început să trăiesc la maxim fiecare clipă.
Şi să pierd toate clipele din viaţa mea.