Azi e zi întâi de mai

Şi nimic nu merge cum trebuie. Un început de lună catastrofal, aşa, ca pentru o catastrofă ca mine. Sunt îngrozitor de deprimată, pe bune, de data asta. Mă simt complet inutilă, pentru că nu pot fi la înălţimea aşteptărilor celorlalţi. Nu ştiu ce să fac. Aş vrea să fiu singură, dar, cum e sărbătoare, toată lumea stă pe capul meu şi îmi agravează depresia. Acum, colac peste pupăză, mai fac şi babz sitting, de parcă aş fi făcută pentru aşa ceva.
Presată, depresată, stresată, încerc să mă ascund, dar nu-mi reuşeşte nimic. Ştiu că ziua de azi e una din cele mai bune din viaţa mea, dar nu mă pot bucura de nicio clipă.
Azi, a şi plouat. A fulgerat. A tunat. Tot tacâmul. A fost şi soare. Prea mult pentru mine.
Pe el nu l-a văzut de cinci zile. Mi-e teamă că o să-l găsesc schimbat (în rău), dar sper să-l găsesc schimbat în bine.