luni, 26 mai 2008

Pe culmile disperării

....am fost, la începutul zilei. Pe culmile bucuriei urc acum-după ce am râs de mine toată ziua.
Nu ştiu de ce îmi tot imaginez tot felul de dialoguri, cu toate că toată ziua stau pe silent. Ar fi cazul să mai vorbesc şi eu, că o să uit limba română.
After getting a life, all I need is getting a voice. And I need to speak my mind more often.

Niciun comentariu: