Deasupra norilor, era tăcere. Sub nori-zgomot de motoare. Ea-pe motocicleta albastră, cu jante de aluminiu (asta pentru că nu avusese bani să-şi ia jante de crom). Ţinea piciorul pe frână, de parcă s-ar fi temut să pornească. Alături, el, pe o Yamaha roşie, o sorbea pe ea din ochi.
Ea îşi punea peste pletele blonde o cască, asortată la culoarea motocicletei. Îşi punea şi el casca lui.
Niciodată nu porneau din pole position. De data asta, ea accelerase şi trecuse înaintea lui. El, concentrat, cu gesturi măsurate, urmărea să nu facă nicio greşeală pe pistă. Ea era preocupată doar de viteză, nu se gândea niciodată la tehnică.
El rămăsese mult în urma ei. Un alt motociclist încercă s-o depăşească. Ea acceleră mai tare, pierdu direcţia şi intră într-un parapet.
Se trezi la spital. Se ridică din pat, zbură prin fereastra închisă, apoi se risipi, ca un abur.
Deasupra norilor, apăru un chip de femeie, care fu repede şters de vânt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu