Plictisita, obosita si satula...

... de o viata altminteri foarte plina de evenimente, incep sa scriu azi, asa, nici nu stiu de ce. Din automatism sau din plictiseala. E o duminica tipica, epuizanta; azi trebuie sa-mi pun la punct toate datoriile. Nu stiu nici eu cum o sa ies la liman.
Ziua asta sta sub semnul lui "nu stiu", la fel ca toate zilele mele. Eu, care cautam neprevazutul cu obstinatie, acum ma feresc si ma pierd in calcule si in masuratori. Nu mai vreau sa risc nimic-asta inseamna, desigur, sa risc totul, sa pierd totul.
N-am chef sa mai incalc nicio conventie. Simt nevoia sa traiesc dupa reguli precise. Sa-mi fie viata o ecuatie cu solutiile la vedere. Nu mai vreau necunoscute.
Doresc sa creez eu insami enigme. Sa fiu o enigma pentru ceilalti si pentru el, mai ales.
Viata mea, asa cum o cunosc ceilalti, e fie goala, fie plina de evenimente tinute departe de ochii lor. Nu ma deranjeaza sa-i tin pe toti in suspans. Imi place sa fiu plina de surprize.
Si el e ca o cutie cu surprize - creierul lui e cutia Pandorei, pe care o deschid eu. De acolo, ies toate relele pamantului. Din pacate, intra inapoi.
Si eu, pentru el, ce sunt? Nimic mai mult decat o fata care-l tulbura si-l zapaceste, pana ramane fara cuvinte? Sau cineva enervant si insistent, care-l respinge tot timpul?
Nu vreau sa stiu. Caut pe altcineva. Cu sufletul, insa, il caut pe el. Oricat de mult as incerca sa flirtez, sa fiu pentru ceilalti ce sunt pentru el, nu reusesc. Il iubesc? Sau, poate, nu?
Poate e doar un atasament maladiv de tot ceea ce este el, sau de ceea ce se arata sa fie. Sper sa nu iubesc doar aparenta....
Si sper...