N-am citit cartea, deci, nu vă aşteptaţi la recenzii, interpretări şi alte disecţii. Ştiu prea bine cum se scrie titlul, pun is intended, aşa că nu comentaţi în gol, svp.
Ieri, a început invazia păianjenilor, în casa mea. Deşi nu sunt arahnofobă, am început să mă stresez. Aseară, în camera mea, era unul, destul de mare, foarte păros (avea nevoie disperată de o şedinţă de epilat), pe perete. Prin minte mi s-au derulat tot felul de scenarii horror. L-am omorât din două-trei mişcări.
Când mă credeam mai la adăpost, mai apare unul, mai mic, nu se ştie de unde. Îl omor şi pe ăla (prin tehnica ştiută, cu o carte). Dimineaţă, în baie-surpriză! altul, pe sub chiuvetă. Şi-a găsit mormântul în sifonul de la cadă, alături de ceilalţi doi semeni. (May they rest in pieces).
Mă duc la bibliotecă, citesc o revistă fără gloss, încerc computerul de acolo (fără internet, evident). Din întâmplare, văd cum în priza pentru monitor îşi caută culcuş un alt păianjen, tot păros (deci, viril şi în stare să producă noi urmaşi).
Aţtept următorul păianjen. Sigur o să apară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu