Plouă afară (îmi pare bine că nu plouă şi în casă). Aş putea scrie lungi disertaţii despre ploaie, panta rhei and stuff.
În loc de asta, stau şi pierd vremea. Ploaia de afară e aşa de emo (cad picături mici, suicidale, în bălţi anonime... nu mai ştiu să scriu) şi de rece, parcă îmi trece prin oase şi prin creier (care doarme de nu ştiu când pe pilot automat).
Sper să nu mă contaminez de emo-viruses. Deocamdată, am pus deoparte un zâmbet mare, pentru cineva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu