Pentru că n-avem, nici nu putem să ne creştem aripi. Ne-ar durea povara lor; n-am şti să ne înălţăm cu ele, fără să cădem mai adânc, înăuntrul prăpastiei din care am ieşit.
Pentru că n-avem cum să fim, în faţa sufletului nostru şi a celorlalţi, la fel.
Pentru că ne alungăm îngerul, ne-am alunga pe noi înşine, dacă am fi îngeri.
Pentru că nu putem cuprinde cu ochii decât o bucată de cer; văzduhul întreg ne-ar strivi.
Pentru că, dezlipiţi de pământ, n-am fi în stare să visăm la zbor.
Pentru că n-am mai căuta, ci am fi găsit, încă înainte de a lua fiinţă.
Nu suntem, vrem să fim, dar nu vom fi niciodată îngeri. Doar CA îngerii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu