silnică sau zilnică, tot aia e. Îs fată silitoare (fac totul în silă, cum s-ar zice) şi stau şi câte 8 ore pe zi la slujbă. Acolo, frec menta, scriu, fac pauză, iar frec menta, apoi, simulez că fac ce o să fac mai târziu. Cu socializarea, stau cumva, nu-ş dacă bine sau rău, chestia e că sunt un fel de spectator activ-pasiv. Fiind cea mai tânără, se înţelege de la sine că nu mă ia nimeni în serios (fazai că nu mă iau nici eu tot timpul). Discuţiile de aici-infinite pendulări pe lângă subiect (acelaşi subiect, reluat over and over again). Nici nu mă gândesc să sparg monotonia, n-am timp de aşa ceva, doar îs at work.
Mi-e somn. Am început să beau ness (cu lapte şi cu muuullllt zahăr, ca să fie suportabil, deşi mi-am propus să ţin dietă cu mai puţine dulciuri), şi nici măcar asta nu mă trezeşte. Lucrez pe pilot automat, scriu din obişnuinţă, mă repet, am zile în care nici mu-mi dau seama ce spun (şi cui spun).
M-aş duce să beau încă un ness cu lapte (sau lapte cu ness, că aşa e proporţia corectă) şisă mă apuc de treabă, pentru a 100-a oară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu