Am preluat titlul unui capitol din Romanul adolescentului miop, pentru că se pliază perfect pe ceea ce trăiesc acum. Lumina nu s-a intensificat doar în suflet. Şi soarele de afară e mai puternic. Poate e doar o schimbare de percepţie. Lumea s-ar putea să fie la fel ca până acum, şi eu am despărţit, cumva, umbra de lumină.
Nimic din ceea ce văd nu mai e la fel. Încerc să mă ancorez în ce ştiusem înainte; se vede că nu-mi mai amintesc cum eram. Mi-era drag adolescentul miop, pe atunci, dintr-un fel de solidaritate de outsider. Acum, îl iubesc doar din milă.
Încă îl iubesc pe Eliade...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu