joi, 14 august 2008

Stau şi mă întreb...

...de unde mi-o fi venit ideea asta, a subtitlului REPORTAJ DESPRE DEZASTRE. Dacă nu prin liberă asociaţie cu sensurile cuvântului CATASTROFA, din titlu, atunci, cum? Că n-am stofă de reporter (obiectivitate zero, impulsivitate maximă, imposibilitate de detaşare de propria persoană, delicataţe simulată, nu se ştie pentru ce, avoidant attitude), nici nu am de gând să învăţ să scriu altfel decât...bine, cum am scris până acum.
Căutând prin dicţionar, am găsit: DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
şi
CATASTRÓFĂ Nenorocire mare, dezastru, calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice; deznodământ. [catastrophe, cf. gr. katastrophe– revărsare, întoarcere].
Deci, sensuri comune. Când o să scriu şi eu despre dezastre adevărate? The time has not come.

Niciun comentariu: