Back From The Dead

...To the territory of the undead...
Sunt acolo unde totul e posibil, pe o spirală a beţiilor succesive şi instantanee, în lipsa aproape totală a oricărei substanţe de transport. Sunt acolo unde vreau cu adevărat să fiu, în aceeaşi nemişcare circulară, de când am învăţat să spun: la tzagne mra tanie, şi de când fraza, în limba necunoscută, dar vie, mi-a devenit refren, scris pe fruntea încordată, pe ochii subţiaţi de oboseală,mai ales pe circumvoluţiunea aceea tremurată, care strigă: centru!
Mi-aduce aminte, fără să vreau, de reclama aceea, unde o voce hipnotică spune: Tu eşti centrul universului! Acum, mi-am dat seama, în sfârşit: eu chiar cred asta, deşi ţip din rărunchi că îmi vreau înapoi dreptul de a fi la margine.
Vreau în centru, vreau la margine, oriunde, numai în locul meu nu. Mă încântă excursiile într-un imaginar sărac, populat cu siluete ale unor fiinţe reale, reduse la minim non-necesar. Şi-mi doresc o singurătate atroce...cu rating uriaş...
Mă înfricoşează : We're more popular than Jesus... şi totuşi... e o durere pe care mulţi şi-o doresc...
Povara lui Atlas, pe umeri, in the spotlight, departe de noi...
Degeaba povestesc. Persoana întâi nu convinge pe nimeni, nici măcar pe mine, de inutilitatea năzuinţei, de zbaterea goală...
Nu pot vorbi despre ceea ce vreau să vorbesc, nu vreau să pângăresc minunea care se deschide uşor. Voi sări cu siguranţă la un alt subiect, ca de obicei...