marți, 15 septembrie 2009

First comes love, then comes pain...

Şi dacă se întâmplă invers? După o îndelungată gestaţie, urmată de chinul concentrat în câteva ore al naşterii, abia atunci, iubirea păstrată undeva, într-un colţ de inimă, se va revărsa întreagă asupra noii fiinţe.
Nu vreau să devin sentimentală, apologia suferinţei dătătoare de viaţă pare să nu-şi aibă locul pe un blog condimentat cu umbrele unor evenimente mondene, sau ale unor morţi celebre - oportunităţi de rating, btw, de captatio malevolentiae, ale căror roade, sub forma comentariilor acide, nu s-au arătat încă. Nu vreau să cad în tezism, da tare-mi place mie să divaghez şi să mă joc aiurea.
First comes love, then comes pain, în ordinea logicii absolute, mai puţin în reclama de la iaurtul Muller sau cam aşa ceva: Pleasure...mmmm...where is the pain? Dacă am putea să savurăm la nesfârşit dragostea, cred că ne-am pune aceeaşi întrebare. Or WE'D TAKE THE PLEASURE FOR GRANTED.

Niciun comentariu: