este ceea ce m-a făcut, probabil, să-mi sub-intitulez blog-ul
Reportaj despre dezastre. Cu toate că România e de ceva timp sub ape (şi inteligenţa românească va fi, curând, under ground zero), că în China un cutremur devastator a ucis câteva mii de persoane (ca să nu vorbesc şi despre pierderile materiale, de asemenea considerabile), că în fiecare zi se întâmplă câte ceva care zguduie cel puţin câteva existenţe, eu prefer să scriu despre mine (sunt egoistă, nu egocentrică-spun şi eu la fel ca un personaj de-al lui Henry Miller, locuitor al Tropicului Cancerului).
Pe când voi scrie reportaj, ca să nu-mi las cititorii să aştepte, privind la subtitlu ca la o etichetă greşită, indelebilă şi imposibil de dezlipit? Când, oare, le voi potoli foamea artificială, pe care le-am stârnit-o? N-am răspuns la propriile întrebări. Altădată...
Deocamdată, scriu pe celălalt blog:
Songs About Nothing.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu