Audio Killed the Video Star...

Fix după mult-aşteptatul concert al Madonnei, la care, din p[cate sau din fericire, poate, nu am ajuns decât via television waves, m-am trezit şi eu că am un blog în comă profundă, cu mare nevoie de resuscitare. Cum ultima postare din iunie, care era să fie bomboana de pe coliva blogului, avea în prim şi singur plan imaginea divei blonde, creţe, câştigătoare in the fight against old age, m-am gândit să scriu şi ceva impresii despre show-ul importa(n)t zilele trecute.
Ce-i drept, cronica momentelor proaste s-a făcut demult, şi eu n-am de gând să le compilez aci.
Scanând rapid, din privire, cele câteva înregistrări, difuzate muritorilor de rând la TV, m-am crezut, pentru câteva clipe, una din puţinele femei dăruite de natură cu X-ray vision: chiloţi, chiloţi, iar chiloţi...şi nu la o prezentare de lenjerie intimă-deşi se poartă showurile multifuncţionale. No symmetry in the dance-oi fi dat, din greşeală, peste vreun performance de alt gen... Aceleaşi mişcări reciclate-că doar anul ăsta mişcarea de reciclare a fost en vogue, cu surle şi trâmbiţe, aceleaşi melodii remixate, vechi iubiri îmbătrânite, prost fardate, ucigătoare de nostalgie.
La Isla Bonita s-a transformat în La Isla Gitana, Uh-Uh,asezonată cu răgete orgasmice, peste sonorul şi aşa obosit...era firesc să urmeze pledoaria pronondiscriminare. aici, no comment from me...just the video...

Ressurection

...of a blog, serving as a disposal facility for the loudmouth in charge of annoying people, making them feel miserable and getting them bored o death. After having totally enjoyed a British-humour style holiday, with sunburns, sudden summer colds, unpaid work and vigourous kicks in the receiving end, I am in the mood for writing ... I mean, throwing away some old stuff...memories...sweet old days, long lost, never to be recovered again...
... and of a nasty persona, wandering around in the blogosphere, looking for victims. All volunteers are welcome, no matter the age, sex and location.
Have an awful time.

On the road...

Underwear in plain sight, triumphantly designed, blond hair hanging above and underneath a hat that seems to come from the lingerie, plus old age in pink glaze, no glory blaze to come up with.
This is Madonna! behold! taste her red, grease-flavoured lips, before you go further.

I've had enough of...

living, blogging, whatsoever, synonyms or not, boring, or straightforward exhausting both.

Zi în mozaic

Alb-negru; albastru-oranj; verde-roşu; galben-violet; alternanţe de culori din părţile opuse ale cercului, venind la îngreunarea refacerii curcubeului de sticlă spartă, destrămat anume, în căutarea singurei culori pierdute în spectral, însă contopită în alb, ca singură urma de impur, ascunsă în deplinătate, la limita perceptibilului. Cădere liberă până la un punct, contrară unui deus ex machina, a cărui efigie e coarda elastică, produsă de ectoplasme ultrasupersubtilizate, din a căror împletire rezultă imanenta nimicnicie, aidoma topicii postmoderne. Şi, după, cădere în tandem, sub apusuri estompate, de forma măştilor Kabuki, încremenite în dans.
La margine de chipul meu, alte feţe, în contraste dulci, ritmate de pete; cinetism fără senzaţia de ameţeală amplificată de progresii în adâncime, dar curgând în stereotipie, fluvii de autokineză. Mâini încolăcite, şerpuind pe trunchiurile din raiurile închipuite, unde Eva s-a pietrificat, după ce mărul i-a alunecat din mână; picioare alergând, în cadenţa inimii, spre ţinte şterse subit din ochi; supratemporale opriri, germinând mişcare.
Scris febril, ca un fel de stop-cadru, dar, de fapt, mai mult limitare şi concentrarea mişcării prin alte raportări între planuri, în vârful peniţei, ca pe acoperişul răsturnat al lumii, după escalade la minut-currente calamo.
Viteză, nervi, ochelari posomorâţi, umbriţi de câte o lacrimă fugară; datorii neîmplinite nici măcar în al doisprezecelea ceas, dar cu speranţa de ştergere definitivă, după limpezirea gândurilor. Şi amurg. Fără de înşelare.

Viziuni

Trec străzile pe sub oameni-străzile, imense benzi rulante, desfăşurându-se înainte, înapoi, de la copacul 20 până la copacul 209, cu aceeaşi viteză, urmând să accelereze la 50 pe oră după copacul 300, singurul reper important, dotat cu cititor de coduri de bare. Bip scurt, apoi scurt bip, prelungite la nesfârşit, întru imitarea sirenei salvării fără destinaţie, după care zgomot mare şi ţipăt amestecat, înecat în bip-bip-bip-bip-bip-refren delirant postum. Sângele se spală automat, rămăşiţele de carne pulverizate mecanic se pierd în sol.
Se şterge din baza de date: 224553, 890678, 567888, dimpreună cu celălalt număr, secret, care s-a permanentizat, marele simbol al tranzacţiilor, efectuate din Singapore până în Urali. Se şterge...
444356: după scanare, imagine; în urma dezintegrării, doar 444356: reciclat: 444252, pentru a fi aplicat următorului. Detenţie fără lanţuri, fără ziduri: cu baterie....
Minunata lume nouă: fără, fără, fără...descreată....liberă...în topire liberă.

N-am mai postat nik de nu-ş când

şi-mi vine să urlu, at least în scris, de fericire şi de altele... Era să-mi declar blogul mort, şi să mă duc la starea civilă să-mi scot de sanchi un certificat de deces, aşa, ca să-mi motivez toate absenţele de semestrul ăsta şi de semestrul viitor şi de toate celelalte semestre ale vieţii mele. Să mă declar şi pe mine socially dead.

Nu ştiu de ce n-am mai scris. Nu caut să mă justific, mai ales pentru că am 0 cititori, pardon, 1, că pe mine nu m-am numărat, şi, în faţa mea, parcă n-am curaj...
Oricum, mi-ar fi utilă o scutire de blogging, numai că nu cunosc niciun medic destul de dus cu pluta să-mi dea aşa ceva. Doar nu-mi iau concediu medical de la un job liber asumat, din care nu câştig nimic. Să profit de AdSense? Nici vorbă! Nu fac reclamă la nimic din ceea ce n-am lucrat cu mâinile mele.
Adevărul e că m-am schimbat. De la o inconsecvenţă crasă am trecut la alt stadiu, mai avansat, de indiferenţă totală. Faţă de mine. Facă alţii ce vor cu persoana mea, care numai proprie şi personală nu e...nu le mai zic nik. S-o creadă ei că pot să mă schimbe. Accept orice sfat legat de modă-nu ştiu să traduc fashion advice în română.
Ţin sus şi tare că nu ştiu nimic. Lumea nu mă crede. I-aş întreba pe ceilalţi ce ştiu. Ce mi-ar răspunde? Nimic. Deci, suntem toţi egali, în ceea ce priveşte...nu ştiu cum se spune...afirmaţia bruscă despre propriile cunoştinţe...răspunsul la CE ŞTII?
Nu mai ştiu să scriu, la 21 de ani, am ajuns într-un stadiu de copil...stadializarea dezvoltării nu se mai aplică la mine...poate pentru că mi-am găsit o nouă dragoste. Dar despre dragoste şi alte tâmpenii, în episodul următor.