Viziuni

Trec străzile pe sub oameni-străzile, imense benzi rulante, desfăşurându-se înainte, înapoi, de la copacul 20 până la copacul 209, cu aceeaşi viteză, urmând să accelereze la 50 pe oră după copacul 300, singurul reper important, dotat cu cititor de coduri de bare. Bip scurt, apoi scurt bip, prelungite la nesfârşit, întru imitarea sirenei salvării fără destinaţie, după care zgomot mare şi ţipăt amestecat, înecat în bip-bip-bip-bip-bip-refren delirant postum. Sângele se spală automat, rămăşiţele de carne pulverizate mecanic se pierd în sol.
Se şterge din baza de date: 224553, 890678, 567888, dimpreună cu celălalt număr, secret, care s-a permanentizat, marele simbol al tranzacţiilor, efectuate din Singapore până în Urali. Se şterge...
444356: după scanare, imagine; în urma dezintegrării, doar 444356: reciclat: 444252, pentru a fi aplicat următorului. Detenţie fără lanţuri, fără ziduri: cu baterie....
Minunata lume nouă: fără, fără, fără...descreată....liberă...în topire liberă.

N-am mai postat nik de nu-ş când

şi-mi vine să urlu, at least în scris, de fericire şi de altele... Era să-mi declar blogul mort, şi să mă duc la starea civilă să-mi scot de sanchi un certificat de deces, aşa, ca să-mi motivez toate absenţele de semestrul ăsta şi de semestrul viitor şi de toate celelalte semestre ale vieţii mele. Să mă declar şi pe mine socially dead.

Nu ştiu de ce n-am mai scris. Nu caut să mă justific, mai ales pentru că am 0 cititori, pardon, 1, că pe mine nu m-am numărat, şi, în faţa mea, parcă n-am curaj...
Oricum, mi-ar fi utilă o scutire de blogging, numai că nu cunosc niciun medic destul de dus cu pluta să-mi dea aşa ceva. Doar nu-mi iau concediu medical de la un job liber asumat, din care nu câştig nimic. Să profit de AdSense? Nici vorbă! Nu fac reclamă la nimic din ceea ce n-am lucrat cu mâinile mele.
Adevărul e că m-am schimbat. De la o inconsecvenţă crasă am trecut la alt stadiu, mai avansat, de indiferenţă totală. Faţă de mine. Facă alţii ce vor cu persoana mea, care numai proprie şi personală nu e...nu le mai zic nik. S-o creadă ei că pot să mă schimbe. Accept orice sfat legat de modă-nu ştiu să traduc fashion advice în română.
Ţin sus şi tare că nu ştiu nimic. Lumea nu mă crede. I-aş întreba pe ceilalţi ce ştiu. Ce mi-ar răspunde? Nimic. Deci, suntem toţi egali, în ceea ce priveşte...nu ştiu cum se spune...afirmaţia bruscă despre propriile cunoştinţe...răspunsul la CE ŞTII?
Nu mai ştiu să scriu, la 21 de ani, am ajuns într-un stadiu de copil...stadializarea dezvoltării nu se mai aplică la mine...poate pentru că mi-am găsit o nouă dragoste. Dar despre dragoste şi alte tâmpenii, în episodul următor.

Hey you...

yes, you, over there! Why are you looking out the window in class, like an ordinary tired student? Don't you know you should look only at your teacher during the class? said Miss Simmons, angrily, while I did nothing wrong.
What the heck, don't we have the right not to pay attention to all the trash someone says or does, no matter what authority is he or she supposed to have? So, why don't you leave? Just tell me to shut up, and I'll listen to you.
Yes, dare to tell me to shut up! Hey! You! Over there! Tell me to shut up!
However, I won't listen to you unconditionally, no, under no circumstance shall I do that! You know why? Because my show must go on. On its normal path, whether normality exists in a stand-up comedy show or not.
So, ladies and gentlemen, tonight, get ready for a speech. I dare not say anything about the length of it. So, prepare to listen or to go to sleep. Eventually.
First of all, I'd like to talk about one of the most salient problems humanity is confronting with: global warming. We may not feel it, though, on this cold November day, yet, it's there, threatening to take over our lives and to make us evaporate, silently, out of this world.
If we look at the beauty standards existent throughout history, you can see that the female body has gone through a slow and painful process of evanescence. Remember Venus of Willendorf? And Venus of Milo? Let's not mention Boticelli's Venus; they were all full, rounded, let me say, fat. Well, today's Venus is just a bag full of bones; all her fat tissue and muscles have vaporized into thin air, because of the intense temperatures she had to stand; if global warming will continue to increase, then, the next Venus will be a skeleton, coming straight from the graveyard.
Secondly, to cheer up the atmosphere a lil' bit, I'll pass on the next subject to someone in the audience, who happens to be more interested in it. Mr Jones, aren't you more interested in global warming than I am? Any Jones seated here? No?
Damn it, I'll have to continue my speech all by myself. Secondly, global warming has lead to an outrageous, scandalous, indecent change in the shape of clothes, leaving the poor employees in fabric factories without their jobs. Imagine that, ladies and gentlemen! If all women have chosen to wear sexy short skirts and sleazy bustiers, the amount of fabric produced will decrease by 50 % the next year. So, I give to you a simple arithmetic problem, that I hope you'll solve in 500 years: how many workers in the textile industry would lose their jobs due to global warming by the next month?
I'll skip the third point, because it's worth a long explanation, and I'll go to the fourth additional one, less significant indeed. Global warming has also an advantage. By the time you realise it's snowing, winter is over and you don't have to pay any more gas bills!
Speaking about gas...who has some extra fuel? I need some for my car...I need to go home, or else!
Don't be scared, I'll use a bike this time. Bye bye, have no functioning car, gotta go. See ya, ladies and gentlemen, hope you have not fallen off your chairs!

Here we are now...

...entertain us/Hello, hello, hello, how low can we get? I mean, man, how can the world go down at such a speed rate, that it makes me dizzy enought to fall off this earth... Not literaly, of course, just for theatrical reasons, for you, my spectators, to be entertained (yawn, long and heavily sustained by sound).
All I want to say to you is...hmmm...I forgot...let me think about that...(scratching head)...Ahhh...I remember: Welcome to my show, ladies and gentlemen. Please be seated and quiet while attending it. OK? Have you heard that? PLEASE BE SEATED AND QUIET!!!!
Under no circumstances shall you leave the hall! Or else! You'll be shot in the head!!!
Wait until 9 PM! Heard that? Wait (silence period)Wait!! What in the world is happening at 9 PM? A simple answer shall I give to this question, which, by the way, is troubling only me this moment.
Well, well, well...Guess what ? My show's ending then. Still, you can leave after the break. I don't need any of your hand claps. I needn't finish the show, either, if I think better. I'll go on a date with one of the most ragged, slipshod, tired and sick of work young man that has ever lived on the planet. In case you want to vent your anger on him, I won't tell his name. Sure thing, you'll find it out yourselves, ladies and gentlemen. Now, stop and listen to a story I feel a deep urge to tell you a story about...
Tell me what! About another man in my life that has come to an end. Finally. (sobbing) No, it's not about me, I'm not dying, calm down. If you wanted to buy yourself a new pair of mourning mits, that you could latere match with your used evening dress, then, you haven't heard about the right funeral.
Anyway, he's not dead either, if you thought of that...he's alive, well and heavily entertained by female companions (frown).
That's why I became everybody's entertainer. So I could find...er...hmmm...happiness.
Which shall never come into his hopefully short and painful existence. Tormented by drugs and longing for a hot woman, while having all the cold ones as often as he has cold drinks in cheap restaurants. Well, I'm satisfied he couldn't have a woman like me, no matter how hard had he tried.
Every now and then, we used to fall apart. Don't you dare to think of sex scenes! If they were there, they weren't really made up for your pervert brains, ladies and gentlemen! If they weren't, you needn't invent them, either, only to please yourself.
So, as I said, it' s over. It must have been nothing, but it's over now!
So,leave the room as fast as you can, or I'm gonna get you good!
Bye, bye, members of my audience! See ya soon!

Living on the edge

...even though not screaming out loud, clearly enough to be heard, I'm carrying around an updated form of my log-lost-or I least I thought it to be lost-depression, that keeps on being triggered by the most unobservable events. Because my modd is so out of my range, I can't, definitely, keep myself from becoming one of the wildest and most demanding woman I know.

Donquijoterii

În amintirea unui prea-existent personaj, care se încăpăţânează să rămână până şi după pieirea cea de pe urmă a cărţilor, în doaga lor învechindu-şi duhul metehnii sale...
Azi, Don Quijote se vede mai rar pe străzi, înaintând pe Rocinante, spre lupta cu morile de vânt. Îngenuncherea în faţa paletelor seci a luat locul încleştării dintre om şi lemn. Purtaţi de vânt, ne facem noi înşine mori.
Pe Dulcineea del Toboso din bătrână o facem tânără, via photoshop, s-o ţinem amintire, sau via plastic surgery, să definitivăm iluzia în carne. Şi pledăm pentru un electronic Sancho Panza, de tip gadget multifuncţional, fie el maşină de spălat blide sau de curăţat conştiinţe.
Nestingherit de nebunie, Don Quijote vântură ţări online, în căutare de adversari întru roleplay şi războaie tribale la scara 1-1. Construieşte case şi lansează mode în Second Life şi oriunde mai poate fugi de viaţă.
Sau scrie pe blog, acum, subsemnând: ER!N

Românii, oamenii de nicăieri

S-au lepădat de patrie ca de Satana, nici rădăcini în aer nu şi-au făcut, pierduţi într-o masă vâscoasă de ţări care închiriază toposuri pentru spirit, în schimbul a mai mult sau mai puţin sânge, până la ruperea definitivă de inimă şi refuzând supravieţuirea prin cuvânt. În stare de provizorat, nomazi fără drum, fără ţară s-au făcut. Cutreieră acum nelămurite ţarini, fără stavile, dezicându-se de ogor şi de cerul pe care n-au cum să-l are cu sufletul făcut plug.
Din clipă, mai degrabă din umbra clipei, sau din poleiala ei, şi-au făcut crez, în loc s-o înalţe sau să se ridice ei înşişi mai presus de idol. Haine pentru trecerea de la secundă la secundă şi-au făcut. S-au împietrit pe ei înşişi în veşminte străine, care s-ar destrăma, la primul suflu al inimii lor.
Au împrumutat de la alţii ceea ce nu le lipsea; s-au oprit, nici măcar nu au înmulţit talanţii, ci i-au lăsat la soare, spre a sclipi ca veninul în ochii celor care nu au luat nimic. Şi-au bătut chipul lor pe moneda calpă, după ce l-au înfrumuseţat, apoi, şi-au schimbat feţele după cele întipărite pe bani.
Au ucis şarpele care îi lega de ceilalţi, în locul lui, lanţuri şi frânghii născând. pierdut-au lumina, în mijlocul luminilor.
Dacă minţile lor au fost sori, încălzitori şi luminători ai cugetărilor celorlalţi, ziditori au fost ei; pentru clipa de azi, au rămas lumânări, cu focul închis, doar pentru calea lor. Cum zidurile lor din sticlă se vor face, vor fi sortiţi să alunece unul de la altul, apoi, ei înşişi străvezii şi fragili, viaţa sticlei o vor urma.
N-au ars, ca să se scoată din ei lut şi ei să se aurească; s-au topit la cel dintâi val de căldură. Încă n-au murit pentru idee, nici nu şi-au dăruit trupurile sarcofaguri pentru gând, trupul să ia forma gândului. Coji netrebnice au făcut din ei.
Cu râs zadarnic s-au împodobit, râsul de preţ l-au socotit scârbavnic.
Trăitori nicăieri, închină nimicului ce nu se vede, pumnul de ţărână văzându-l veşnic.